31 octombrie 2006

Exces de zel #2 : leapsa de contrabanda



Argumente:

- pentru ca Sandrei ii e tarse sa se gandeasca la "dacii & romanii"

- pentru ca v-am promis mai demult (si am fost si intrebata "ce dracu' se intampla cu leapsa aia")
- pentru ca sunt in concediu si astept sa soseasca avionul de Helsinki
va dau azi Leapsa literara de contrabanda. Am deja clienti, beware...
Explicatii:
Leapsa asta e de-a dreptul mazochista, premisa e fix opusa celeilalte. La usa Zazei e mai inghesuiala ca la dentist, asta si pentru ca biblioteca e mare, Marie-Claire Aresteanu (fie-i numele binecuvantat) un mentor exceptional, cu gust sarcastic si sigur si spatiul restrans de conventia diaristului, nu?
Am avea cam asa:
1. Les Essais de Michel de Montaigne, pentru ca, nu-i asa, « penser, c'est être à la recherche d'un promontoire ». Mai mult decat o carte, un mod de viata. Rezolva crize existentiale, calmeaza angoase pe un ton egal, e indiscutabil marea mea dragoste intelectuala si cuminte, prin exceptie.
2.Il nome della rosa, Umberto Eco. De dragul teoriei metempshihozei, pentru fiorul insuportabil cu care se citeste noaptea si, nu in ultimul rand, pentru Salvatore.
3. Paroles, Jacques Prévert. Pentru ca e imposibil sa uiti de Barbara, de Alicante si de Marché aux Oiseaux, o data ce ai pus mana pe asa ceva. Prévert e taina mare a oamenilor de pe strada.
4. Das Glasperlenspiel, Hermann Hesse. Pentru ca din cauza lui m-am indragostit de un Twingo fuchsia si pentru ca e o carte care deschide trei alte rafturi de carti.
5. The Remains of the Day, Kazuo Ishiguro. O carte care se citeste exact ca o raita prin anticariate si careia nu ii e frica de clisee. Salut, l'artiste!
Ce nu a incaput: Villon, Cervantes, Balzac, Tolstoi, Philip K. Dick, Charles d'Orléans, dar incetez fiindca o sa ametiti de tot... =))
Leapsa se da la urmatoarele persoane de incredere: Sandra G., Aquiu, Hiacint, Monica.
EDIT: in chip de trick or treat, se pregateste leapsa gurmanda, data de Hiacint, pre-elaborata de mine si revenita la Sediu, cu explicatii suplimentare. :))

Festivalul Enescu - 2007 (sa speram, fara tzepe)


Sper din tot sufletul ca peste un an sa nu fiu nevoita sa-mi vars naduful pe-aici. In orice caz, Zaza o sa fie cu siguranta la urmatoarele baieramuri mentale (iar la Savall, chiar daca va trebui sa-si vanda sufletul;)) :
Vineri 7 septembrie, orele: 22.30, Ateneul Român

Concertele de la miezul noptii, "EUROPA GALANTE" , dirijor: FABIO BIONDI
Program: Geminiani, Sammartini, Corelli, Vivaldi.

Vineri 14 septembrie, orele: 22.30 Ateneul Român
Concertele de la miezul noptii, LA CAPELLA REIAL DE CATALUNYA & Ansamblul "HESPÈRION XXI" , dirijor si solist:
JORDI SAVALL - diskant, viola da gamba

(o sumedenie de chestii absolut fantastice, OMG they did it !!)


Sambata 15 septembrie, Orele: 22.30 Ateneul Român
Concertele de la miezul noptii, LA CAPELLA REIAL DE CATALUNYA & Ansamblul "HESPÈRION XXI", dirijor: JORDI SAVALL
ENCUENTRO DE MÚSICAS DE AYRE&FUEGO, Villancicos & Músicas de Navidad de la Antigua Hespèria al Nuevo Mundo (la din astea, imi pierd uzul ratiunii)
Duminica 16 septembrie, Orele: 22.00 Ateneul Român
Concertele de la miezul noptii, "MUNCHENER BACHSOLISTEN"

Georg Friedrich Haendel – Suitele „Wassermusik“– HWV 341, 348, 349 350
Georg Friedrich Haendel – Suita „Royal Fireworks Music” – HWV 351
Vineri 21 septembrie, Orele: 18.00, Teatrul National "I.L.Caragiale"
COMPANIA DE BALET "BEJART"

Program: “Le Sacre du Printemps” si “L’Oiseau de feu” (Stravinski), “Bolero” (Ravel).
Sambata 22 septembrie, Orele: 22.30, Ateneul Român
Concertele de la miezul noptii
FREIBURGER BAROK ORCHESTER
Program de muzica baroca franceza ( goodies: Lully, Desmarest, Rameau)

A Nightmare on Elm Street - Aberatia de marti


Somn scurt si plin de foieli, drept urmare, in loc sa visez si eu chestii girly, cu ursuletzi, caprioare, bombonele si tous publics, l-am visat pe uratul asta din stanga.
Tin sa precizez ca in amaratul meu de vis eram acasa, cu Barroso si cu o armata de consilieri din aia care se uita la noi ca la Kunta Kinte si ca dadeam examen (?!?) pentru un post de traducatoare (urrrghhh), deci in parohia domnului LO (caruia cine altcineva i-a putut raspunde in plina sedinta "dracu'", atunci cand a facut greseala sa intrebe cine e de la un anumit minister - sper ca a uitat!). Ei si totul era, cum sa spun, jenant de colocvial, aparuse si tzuica cu niste telemea si masline, pe care o circulam ca pe un proiect de directiva, intrebari de genu Questions pour un Champion, raspunsuri aiurea in tramvai, B. era intr-un polo Lacoste negru si râdea cu gura pâna la urechi, io ii dadeam inainte cu "muito obrigada, senhor" pâna ma dureau dintzii si cred ca ar fi mers asa pâna foarte departe si absurd, daca unul din iezuitii cu servieta, un irlandez semi-beat n-ar fi scos ceva de genul " she's stupid, but she's got good brandy, mate!"
Estimp, messengerul bazaia a crize si, impleticindu-ma spre budoar, am gasit mesaje de unde naiba decat de la Misiune: sa trimitem, sa facem, sa dregem.
Vai de mine, cum mai pun io picioarele in cladirea aia???


All-hallow-even. Nu se doarme, domnilor!

Asadar: miercuri am tras obloanele, gandindu-ma ca v-am plictisit cam mult cu logoreea mea cu tot. Si, imediat, mi-a parut rau, fiindca Iulian cel repede de picior m-a blocat la mantinela cu (oh, supersubtilul...) „sa vedem cat rezisti tu!”

Joi, am zacut si am citit cu sincope si cu o furie crescanda din Reverte. Enervare imposibil de definit, de-altfel. Intriga pare coerenta, traducerea e chiar muncita, deci meritorie (cu toate ca Tudora Sandru nu e asa de spumoasa precum Cantuniari, dar in fine, cine sunt eu sa ma pronunt?). Si totusi, ceva imi scapa din toata povestea asta, fiindca e, fara indoiala, ceva artificial si diabolic in toate aventurile alea cu oameni inteligenti si perversi. Si acel ceva m-a istovit fara sa vreau. In plus, cum nu joc si nu inteleg nimic din sah, am avut brusc impresia ca sunt proasta. Neplacut. M-am intristat foarte....

Prin urmare, vineri, cu Reverte la jumatate, as fi citit si cartea de telefon numai sa ies dintr-o coplesitoare lehamite existentiala pe care n-am chemat-o eu. In loc de asta, m-am mai holbat pe la Hiacint, Optzecea si Uvedenrode, am lasat sa zbiere undeva, in fundal niste pagodeiros si mi-am facut unghiile.

Insuficient...

Sambata, am zacut feroce in fata televizorului si mi-a fost lene si sa respir. Duminica, Aquiu si-a facut blog, deci am scos un varf de nas pe-afara, dar mi-am zis ca nu e prudent sa ies fara umbrela. Pe urma, a trebuit totusi sa pun benzina, sa ma duc la birou (?!?) si, in fine, am baut prea multe espresso doppio cu Monica (adorabila!) in Café de mi Finca, ulterior in overdoza si crezand sincer ca ca o sa dau coltzu’ apoteotic. Iar pe foarte seara, la o tacla cu domnul cu Twingo fuchsia, m-a apucat deprima de „manej”.

Drept pentru care luni l-am luat pe Reverte de guler si l-am terminat si m-a gasit si migrena. Mi-am si dat seama ca ploua, iar cand ploua, eu ies din uz, pentru ca imi suna prost, a tamponari in trafic, a Bacovia si a sosete de lana. In schimb, s-a intors Sandra G., catre care reiterez somatia de cafea in oras. =))

Dupa care, m-am saturat sa stau prin casa asa, ca ultimul somer (dezavantajul acut al concediului luat aiurea...) si am incalecat pe Zoe cu ganduri de mers prin oras/Billa/cumparaturi casnice.

Evident, dupa ploaie, circulatia in urbe devine dantesca. Mi-au trebuit vreo trei ore ca sa expediez niste nimicuri, insa, surprinzator, am reusit sa nu ma enervez. Si asta pentru ca in mijlocul unui buson monstruos, de-a lungul Caii Dorobantilor, iar mi s-a intamplat o chestie fabuloasa.

Asadar, satula de spume, de claxoane si de injuraturi pe care pana si eu rosesc sa le slobod, am facut un experiment.Pentru ca lasasem sa mearga „Variatiunile Goldberg” in masina, am lasat geamul jos, sa se patrunda si fiarele de Bach si sa vedem ce se intampla.

Stupefactie. In vreo cinci minute, s-a facut o liniste stinghera. In dreapta mea, un Renault vechi cu numar de Cluj, lamaie in geam si trei pui de gabor care ascultau Parazitii, au inlemnit. „Tantiii, ce-asculti acolo, manca-ti-as?” „Bach, bre.” „Aoleu, va rugam sa ne scuzati.” (asemanarea cu Rue Neuve e flagranta, nu e totusi vina mea, probabil ca iar aveam pe mine aerul ala ironic, care ii paralizeaza).

Cinci minute mai tarziu, la stop, eu cu ale mele, ei cu o mare dilema ontologica : „Relule, asta îi adventista?” „Nu, cred ca îi in-te-lec-tua-la”, zise Relu pe silabe, sa nu greseasca. „De unde, tu, telectuala?” „Pai tu, n-o vezi ca râde?”

Pauvre Bergson, bietii pui de gabor, biata de mine, bietii de noi! :))

25 octombrie 2006

Uite de-aia! :))


Sa va vaz, rezistati mult? :))

Am uitat sa va zic...





Aseara, pe cand incercam sa dorm si zapam capiata, am facut monumentala eroare sa dau pe Jetix.
Ce-mi auzira urechile:
"Iooooi, Picachu, ai trii dusmani pe urmele tale!" (cu un acceeent de Cluuuj de-l taiai cu cutitu')
Nu era la misto. Asa dubleaza Jetix Pokemonul, mai nou.
Acum il astept cu interes pe inefabilul "Undi merjem, Capitane Planeta?!?"
Cu greu am reusit sa nu inghit tigara (aprinsa!). Din cauza asta, am stins lumina pe la vreo trei.
Apropo:
Quis necavit Equitem??

Mais que sont-ils devenus? -this week, Larry Fortensky!



In aceasta dimineata, am avut o importanta runda de consultari, la nivel de experti, cu stakeholderii in domeniu. Enjoy!
zazuka78: ti-e clar ca e cazu sa fac o depresie a la liz taylor, nu?
monicamicu: totul pana la Larry Fortensky!monicamicu: ( pe asta de ce il tin minte? sunt preocupata ca retin orice nu imi e de folos)
zazuka78: bai chiar, ce fatza suina avea omu ala, de neuitat
zazuka78: de mare angajament
monicamicu: "de neuitat"
zazuka78: de mare respiratie
monicamicu: si freza aia ciudata
monicamicu: si ea mandra ca nmi-l arata
zazuka78: haaaaa cu capac!!!
zazuka78: si avea si cercel in ureche
zazuka78: ti-e dor de el??
monicamicu: desiguuuuuuuuuur
monicamicu: stai ca gugalesc mintenas
zazuka78: vrei sa il pun pe rapirea??
monicamicu: acuma ca il stiu pe nume imi pot permite sa il si revad
zazuka78: pai cred ca e singur
zazuka78: ii papa babei dobanzile
monicamicu: iti dai seama.
zazuka78: si face cecuri fara acoperire in baruri soioase de pe langa Venice
zazuka78: looool
monicamicu: visand la vremurile bune...
zazuka78: si suna avocatzii de doua ori pe luna sa negocieze cu baba ralonje
zazuka78: asta e PERFECTA
monicamicu: Larry FortenskyAKA Lawrence Lee Fortensky
Born: 17-Jan-1952;Birthplace: Stanton, CA
Gender: Male; Religion: Protestant; Ethnicity: White; Sexual orientation: Straight; Occupation: Relative
Nationality: United States; Executive summary: Elizabeth Taylor's latest husband
monicamicu: occupation: relative
zazuka78: occupation
zazuka78: da asta bateam si io
monicamicu: in sensul de relativ ca totul in viata sau RUDA?
zazuka78: "barbatu' nevesti-mii, cam asa ceva"
monicamicu: deci ruda, neam , famelie
zazuka78: printu consort
monicamicu: am inchis poza, ca se uita languros la mine
monicamicu: mandru de puterile lui
zazuka78: na de-aici angoase existentiale
monicamicu: aici are pe umerii lui mici povara integii lumi
monicamicu: cine stie ce il ingrijora, ca nu poate escapa din dormitorul ochilor violeti
zazuka78: vai de mine, iti imaginezi madam taylor cu batatoru de rufe "intra-n casa alcoolistu dreaq"
zazuka78: in capot roz si papucei din aia cu pene
zazuka78: si cu toc
zazuka78: neaparat
monicamicu: toculetz
monicamicu: clap cplap clap
monicamicu: si ea cu parul ciufulit
monicamicu: si vocea aia pitzigaiataaaaaaaa
zazuka78: Suddenly, Michael Jackson was available
monicamicu: acolo am ramas si eu
zazuka78: aualeu, recalificare cu mutantzi acuma
monicamicu: la noi sau la LIz?
monicamicu: sau la amantrei
monicamicu: uite, facem parte dintr-un grup cu Lizz
azuka78: dap, cu paru ciufulit si cu urme de perna pe fata buhaita de southern comfort
zazuka78: "we looove yaaa liz"
zazuka78: "da, si tu mananci eugenii la doua noaptea??? vaaai, ce bine nu sunt singura"
monicamicu: And National Velvet( mie imi place Velvet Underground, dar pot minti putin, pentru captatio benevolentiae...)
monicamicu: sireaca, mai are mult?
zazuka78: se tine cu antioxidanti
monicamicu: dar eu vreau adevarul
monicamicu: ba e trucker individul, ba muncitor in constructii!
zazuka78: chiuenzima nivea
zazuka78: nooo
monicamicu: daaaaaaaaa...
zazuka78: pisi sa nu uiti, fara eugenii nu te primesc la metoc
monicamicu: ( eu sunt la regim
zazuka78: io m-am nascut la regim, ce zici de asta?
monicamicu: regimul comunist>?
monicamicu: na, acuma aflu ca primul ei sot e nicky hilton
zazuka78: south beach
monicamicu: pai si de un de e matzaita paris hilton, daca liz nu mai e ruda cu ea?
zazuka78: OMG they could have breeded Paris !!!
monicamicu: iti dai seama??
zazuka78: AUALEUUU
monicamicu: putea fi bunica lui Parisica
monicamicu: ( fara genitive)
monicamicu: ar fi avut PAris niste ochi violetzi
zazuka78: ce, ti-a intrat spellingu in sange de cand cu oamenii astia culti care se dau pe rapirea??
monicamicu: mda, mie imi place sotul numarul trei, producatorul michael todd
monicamicu: ( nu, dar traume de ardeal, unde uitam sa spunem Monicai, rodicai)
zazuka78: Became U.S. senator because of being married to Elizabeth Taylor
zazuka78: paduchele dreaq!!
monicamicu: capushea
zazuka78: in orice caz, muzica de pe foaia aia cu barbati e magica
zazuka78: mi-a taiat phoenixu
monicamicu: pai de aia am ramas pe apgina
monicamicu:uff
zazuka78: e furata de la sims??
zazuka78: crezi??
monicamicu: crez ca da

Breaking news


Am scos-o, inspumata de mecanicii cretini de la Citycenter, pe Zoe din carantina. Me happy :)) On the road, again!
Multumiri intreite lui Puck, care imi face trafic gracieusement (la noi in sat nu am descoperit backtrack-ul, deci scotociti in blogroll) si are un blog mai bun ca GPS-ul :))

Circumstanta (sau mai degraba paradoxul) zilei : sa asculti Mascagni (Cavalleria Rusticana, feat. -evident- la Gheorghiu) cu o sticla de Cola de jumate in mana.
Ei de-asta ce mai spuneti?! Am voie sau nu? :))

24 octombrie 2006

Leapsa literara - azi " dacii & romanii "


Nu e propriu-zis o leapsa, mai degraba un fel de pomana de la Monica bis (si pornita de la http://atelier.jubjub.ro/?p=275, a carui echipa o salutam cu plecaciune) si presupune un top five cu carti ale literaturii romane. Plina de initiative, am sa o transform, totusi in leapsa, pe principiul - sanatos si exhibitionist- the more, the merrier.
Atipica fiind, Zaza nu are pretentii majore, deoarece marturiseste deschis oricui vrea sa o auda ca nu stie mare lucru din literatura natala si asta chiar e un scandal. S-ar putea, de-altfel, sa avem si exces de zel si un meme cu lucruri de contrabanda, unde ma misc mental mai usor ;)) Cereti si vi se va da. Nu va asteptati insa la Cartarescu sau la Vakulovski sau in fine la Baetica. Nu ne tine bracinarul.
Asadar, azi avem asa:
1. Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade. Nu o pun pe Maitreyi, deoarece sunt o cinica si o individualista, iar chestiile alea cu "si daca da, ai izbutit sa ma ierti?" ma calca prodigios pe sistem. Dar Romanul e atat de neasteptat si de proaspat incat merita locul unu. Imi dau peste mana sa nu mai spun si La Tiganci, sau Secretul doctorului Honigberger sau Pe strada Mantuleasa. Faceti-va ca nu ati auzit, deci...
2. Craii de Curtea Veche, Mateiu Caragiale. Atat pentru personaj in sine (mizantrop, pique-assiette, mitoman si irezistibil), cat si pentru Pirgu, Pantazi, Pasadia si evident, Pena Corcodusa. Si mai ales pentru ca inceputul dementzei ("Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi.") e exact opusul flamboaiant al pensionarismului proustian ("Longtemps, je me suis couché de bonne heure.").
3. Cronica de familie, Petru Dumitriu. Da stiu, o sa imi sariti in cap cu Drum Fara Pulbere, dar asta e, imi place - punct! Un penel ferm, un ton sarcastic si definitiv in portretistica, un travaliu considerabil intru crearea unei atmosfere de epoca, nu ocoliti iezuit chestia asta groasa. Omul si-a platit datoriile, cred.
4. La Medeleni, Ionel Teodoreanu. Dintr-un Iasi fabulos, de legenda, cu babe bucatarese si Mos Costache, Herr Direktor si Olgute. "Si crapi Pompaduroaia!" Daca nu v-ati impresionat nici la faza cu Vania, inelul de logodna si marea la Balcic, n-aveti suflet!!
5. Oda in metru antic, Mihai Eminescu. Cel mai plin si grav distih din literatura romana ("Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; /Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,"). Ar trebui sapat in codul genetic, poate asa mai pricepem si noi ca nu suntem niste looseri. Stiu ca acum se poarta pixelii, e pacat! Pe langa asta, Werther e un caz de ciclotimie obsesiva cam subtire...
Nu intra aici, din nefericire si lipsa de spatiu nici Costache Conachi, nici Foartza, nici Cantemir, nici Balcescu (care nu are defel a rosi in fata lui Tocqueville, by the way), nici (vai!) Camil Petrescu sau Mihail Sebastian. Sau bagabontul, descreieratul si genialul Panait Istrati. Nu ne vedem prea des. Dar placerea e a Zazei si o da (mainly) si la : Sandra G., Gorgeoux, Mariusiionita si Iulian.
Totusi, lista ramane deschisa, cum spunea Ivan Ilici. ;))

Et je t'ai croisée Rue de Siam



Din cauze independente de vointa mea si mai ales pentru ca pisoii au facut toata noaptea acrobatii chinezesti cu farfurii, m-a chinuit talentul ;)) Rezultat si explicatii :
Daca incerci sa dormi undeva, intr-o casa din Bucurestiul vechi, aflata pe o strada mica si cam umeda si ai baut prea multa cafea in Piata Amzei, ei bine, s-ar putea sa auzi, in timp ce strangi ochii tare-tare si te foiesti, zarva de precupete vesele a ratelor salbatice, ce tocmai pleaca spre Cairo sa bea cafea cu hel din Bazarul El-Khalili.
Nu stiu daca pe ploaie cainii vagabonzi de pe Caderea Bastiliei miros a vanilie, asa cum scria MimiNor acum catava vreme, dar i-am invidiat metafora pret de un minut. Caci MimiNor are, in felul ei, dreptate: pe strada Caderea Bastiliei se poate intampla absolut orice.
Fix din cauza asta, Zaza isi aminteste ca pe vremea cand inca isi mai strangea pleoapele tare-tare ca sa adoarma, vizavi de casa ei locuia chiar il Mastro Geppetto.
Zazei nu-i placea Pinocchio, total compromis de conceptul de "nasul pana la poarta/Piata Romana/pe Luna", atunci cand vorbea gura fara ea. Dar cu Mastro Geppetto, un rus alb care repara acordeoane, era cu totul alta poveste...
Avea ochi albastri si veseli, par si barba albe, de patriarh esenian si le dresese o rasnita veche despre care se spunea cu fereala ca ar fi fost a strabunicii armence, mustacioasa si iute la manie. Din ziua aceea, ori de cate ori intra in pravalia cat o cutie de chibrituri, Zaza se inrosea, infiorata de placere, soptind conspirativ..."mos Craciun". Si el radea si o lua pe genunchi si ii dadea acadele, in cea mai frumoasa dintre monade...
Nu peste multa vreme, Mastro Geppetto/mos Craciun se duse sa repare rasnite in Rai si nu se mai intoarse niciodata. Dar de atunci Zaza stie ca si ingerii beau ristretto...

23 octombrie 2006

Tanti Sandik - suite et fin?




Stau in birou, trimit mandate ministeriale si transpir. Temperatura tre' sa fie pe undeva prin jurul lui 40 de grade si asta pentru ca s-a dat drumul la caldura. Evident, termostatul e imposibil de reglat la un nivel omenesc.
Pariez ca am nemultumit-o pe Tanti Sandik cu sarcasmele de saptamana trecuta!
Drept pentru care, mi-am luat-o fara menajamente. E o situatie tipica de lasciate ogni speranza, lucru care ma tembelizeaza acut. Teasingul nu e chiar propriul unui cabinet de administratie (nu am fantasme de birou, doamne fereste!), iar creierul meu e lichefiat de-a binelea, cam ca sangele lui San Gennaro.;))
Jos conspiratia!

22 octombrie 2006

Una pe zi - # 6



Cu contributia nepretuita a lui Mariusiionita, caruia Zaza ii multumeste cu multe plecaciuni, astazi avem aceasta misterioasa si nemaipomenita "una pe zi".
Nu e taxi de Bombay, caci e suficienta o ocheada atenta pe volan pentru ca numele mitic de Dacia sa te lamureasca de tot.
Imi place de mor culoarea. Nu stiti voi, dar unul din domnii cu care vroiam eu sa beau bere la Bastia acum vreo saptamana are un Twingo exact de culoarea asta. ;)) Iar imaginea de macho muchacho e, evident, facuta praf de acest detaliu de nimica toata si, iaca, nu e vina Zazei. ;)) A se intelege ca am facut la viata mea multe tampenii nietzscheene intr-un Twingo fuchsia, undeva, pe malul Mediteranei.
Lasand la o parte amanuntele biografice de care va doare in cot, am sa mai zic doar asa: dragostea soferului roman pentru masina o stiam bine de tot, dar asta nu mai e dragoste, e concentrat de kitsch, iar daca vrem sa fim sarcastici si nepasatori cu conceptul de "sistem", manifest estetic. Caci numai in "manifest estetic" sau eventual cosmogonie naiva s-ar putea incifra demersul bombaiotului de Ferentari (este, Marius, ca de-acolo o ai?). Aah, cate extrapolari posibile (trandafirii mistici pe radiator, soarele mirositor a promisiuni epifanice, inghetata freudiana plus crucile de matanii agatate de oglinda- vade retro, Satanas!) si ce teorie a conspiratiei ar nascoci autoarea daca nu ar fi asa presata de timp si racita!
Mi se pare ca am vazut si un capat de panglici pe capota? O fi nunta, o fi botez, Graduation Day, Sweet Sixteen? Dumnezeu stie. In orice caz, concluzia i-o las ex abrupto lui Friedrich N. :
« Que chacun ait le droit d'apprendre à lire, cela gâte à la longue, non seulement l'écriture, mais encore la pensée. » (Also Sprach Zarathoustra)
Absolut politically incorrect, stiu.

A la cantonade



El Capitán Alatriste, aka Anonymous, unde ati disparut???? Imi lipsiti, arhetipul dumitale si hiperbatele si circumstantele si ce mai vreti dumneavoastra.


Ce ma plictisesc, domnule, e ceva de speriat!!! ;))

21 octombrie 2006

Sulla strada



Bruxelles, rue Neuve: fug spre hotel, masina Misiunii e pe drum, sacose si altele.

Ea, tiganca osanca balaoachesa si cu ochii verzi (cam ca cucoana afghana din National Geographic). Eu, in fine, cred ca va faceti o cat de cat o idee, nu? ;))
Cu pasi de puma, ma acroseaza din dreapta cu neaosul "da si mie, fa, traiti-ar barbatu'!"
Eu, cu gandul aiurea:"ca sa-ti dau, ca n-am marunt in punga..."
Ea rade galben. Tot aurul aztec e la ea in gura: "Aidi, fa, ca ai fatza de femeie buna!"
Eu: " Bai, tie nu ti-e rusine?!? Du-te de lucreaza ceva, nu mai cersi pe la prostii astia."
Ea (revoltata, e drept ca gazelele de prin Ramayana nu prea scriu pontaje): "Ei, sa te futzi, atuncea!!!"
Eu: "Eeeei, unde nu da Dumnezeu!"
Ea, lejera stupefactie (" asta e nebuna, sau ce?!?"): "ce-ati spus, doamna?"
Bucuresti, Piata Amzei, la chioscul de ziare: Mama si copilul. Mama, workoholica tipica, blugi Cavalli, geanta Vuitton, ciocate (?!?), aer sfarsit. Copilul, cu un acutrament gen Lourdes Ritchie (basc de catifea, rochita de blugi, Kickers junior in picioare), arata cu degetul (vai, ce urat!) o revista: "Mami, ala e nenea Columbeanu?!?"
Mama: "Da, mami, el e, fir-ar sa fie, ca ne-a otravit de tot!"
O ora, mai tarziu, pe trotuarul din fata de la Planters', acelasi grup semi-statuar. De data asta, mama, cu acelasi aer excedat, ii explica fetitei aiurite de atata lume inghesuita, cu tonul cu care vorbesti cu directorul de vanzari: "Ti-e clar, acuma trebuie sa schimb niste euro..."

Dictionarul de sambata: local de fitze




Motto:






ALMÁSY: What's my point?(standing up) Oh! I've invented a new dance - the Bosphorus Hug. Anybody up to it? Madox? D'Ag? Come on D'Aggers.


D'AGOSTINO: Let's eat first. Sit down. (The English Patient, Miramax, 1996)

Asadar: local de fitze = expresie idiomatica a carei proprietate intelectuala nu e apanajul Zazei; loc inutil, plin de mafioti, detinatori sau nu de case de schimb valutar/fundatii filantropice, instigatori de junte militare, spioni, pesti, hetaire diverse si pietoni rataciti prin Breughel. Dotat sau nu cu fumoar, localul de fitze are bai a caror decoratiune interioara a costat cat PIB-ul pe zece ani al Burkinei Faso (neaparat semnata de Gianluca Whatever...) si -de regula- mancare extrem de proasta/elaborata pana la vid (a se vedea poza aferenta)/inconsistenta cu restul cadrului (gen orhideele infipte in telemea la nunta unor bulibase de prin Ardeal), precum si chelneri despre care nu stii ce sa crezi (vrea sa fuga cu mine? asteapta doar bacsis? i-am facut ceva la creier si nu stiu?).
A nu se confunda cu: Michelin trois-macarons (nu, domnule Columbeanu, exista unele lucruri cu care chiar te nasti si care nu se cumpara), Relais & Châteaux, Orient Express si altele de aceeasi extractie, culturala sau nu.
In Romania: local de fitze egal acceptiunea de mai sus, plus o nuanta patenta de jale existentiala, money laundry, kitsch nedigerat (fenomen de codificare prin receptie) de sorginte Las Vegas/Waikiki Beach, cu crochet-ul stambouliot de rigoare (vezi fieraraia aurie si agresiva de la lieux d'aisance mai susmentionate) si personaje unidimensionale si urate.
Nicio scuza.
Incep din ce in ce mai mult sa cred, de-altfel, ca localul de fitze e numai prelungirea sociala a potemkiniadei in care traiesc toti acesti rotos con plata. Sau miliardari de carton, daca preferati.
Inainte de a trece la alt post si la chestii mai futile, imi aduc aminte de disperarea lui Chisu atunci cand imi/ne povestea cat de greu ii e cu experimentul Esperanto (bucatari fara scrupule, Sanepid cu spaga la greu, bordelaraia cu actele de functionare, etc.). Si cu toate ca stabilimentul in cauza e, recurent, catalogat drept "local de fitze" in revistele pe care le citesc beautiful people, Zaza se pune piua ca nu e asa.
Trebuia sa-l fi vazut pe Chisu dupa o sesiune de alchimii fusion. ;)) Nici voi n-ati mai fi avut chef de aproximatii.

Saturday



Aquiu m-a intrebat azi la telefon pe un ton semi-imperativ, ce inseamna " local de fitze" (se pare ca am scris chestia asta pe-aici, dar cum eu nu prea recitesc ce zic...). Imposibil sa ii raspund asa, off the top of my head, deoarece eram incoltita de o serie de mid-level manageri si managere si inca profund capiata de somn, asa ca o sa incerc ceva mai elaborat pe seara.


Deocamdata insa se invarte casa cu mine de-atata management si mi-e o foame de crap.


Sans transition, datorita incidentului saormaresc de la garajist sunt inca, jubilatoriu, pieton prin Bucuresti, asa ca am bantuit azi cu gratie prin Amzei, dupa cablu pentru Sagem (ca sa pot sa va arat si voua pozele, evident geniale, facute de mine in ultima vreme) si am esuat in final in Carturesti unde am facut plinul pe luna asta (Reverte si niste eseuri nu prea stupide de la Humanitas ale unui anume Bogdan Barbu, despre prezenta americana in Romania in timpul razboiului rece).
Nu va mirati, deci, daca primiti pana pe luni o galeata de cronici in cap si alte asemenea ;))

20 octombrie 2006

Una pe zi - # 5



Astazi, dupa cautari febrile de balerine, betivi si pescari, mileul national, cum se cuvine, pe un furnir aproximativ post-colectivizare si cu motivul spiralat care seamana scandalos cu fursecurile lui Mamaie.
Pe vremuri, modelele de mileu, la fel ca si tiparele din Burda sau (mai rar, e drept!) Femme Actuelle ingrosau lungul sir al samizdatelor mai mult sau mai putin subversive.
In anii nouazeci, macrameul a fost episodic eliminat de pe piata kitsch locala de catre goblenul nemuritor (ciobanite, Isus la Ghetsimani si altele asemenea). Insa presiunea clientelei din diaspora si noua clasa rurbanizata, pripasita prin multinationale l-a readus numaidecat in the spotlight.
Sper ca pana luni sa pun si eu mana pe niste chestii mai crocante... ;))

Zece negri mititei



Tocmai m-a sunat maica-mea:

"Nu ai masina, coane! Am sunat la garaj si seful de tura mi-a zis ca toti vopsitorii au mancat ieri shaorma de la coltul strazii si stau acasa pana luni."
Sa nu care cumva sa mancati shaorma de langa ASE ! S-ar putea ca bacania/ministerul/multinationala in care lucrati sa dea faliment.

Back in the saddle again



M-am intors! Vie, intreaga si intr-o singura bucata.

Nu ca as fi lipsit eu foarte multa vreme. Anumite circumstante misterioase si fragile m-au surprins suficient de tare ca sa imi ies din proverbialul devoir de réserve si sa ma precipit in primul stabiliment cu acces la net.

Salut aparitia ironic-extrovertita a lui mariusiionita. The more, the merrier! Si trebuie sa recunosc cu mana pe inima, comentariile ingrijate ale Monicai si ale lui Iulian m-au facut mai mult decat sa zambesc. ;))

Ieri, in avionul de noapte plin cu VIPuri plictisite, am comis un act de lezmajestate politica. Pe scaunele din spatele meu, sporovaiau tare doua tanti din aripa tanara a PSD si un domn gomos de la Externe. Mi-e mila si drag de voi, de aia nu va dau stenograma inepta a unor ragete pline de bune intentii care o sfarsesc drept in iad.

Problema e ca Zaza incerca sa doarma. Si nu putea.

Am incercat orice. Ghionturi semielegante in capitonajul fotoliului. Tuse sugestiva si care ar fi starnit si mila unui Kapo. Foieli agasate si, in fine, ma botte secrète, uitatura piezisa si civic-revoltata peste umar, in lentilele de contact ale individei cu taior de culoarea oului de ratza.

Aiurea!

La sosire, in imbulzeala generala, am explodat si i-am spus pasnicului meu binom de delegatie ceva de genul : "acum inteleg si eu de ce PSD e in opozitie". O voce cristalina, care putea sa fie chiar cea a lui Wendy (dar nu era...), imi raspunde prompt, dar mieros ( chestie de PR, nu?) : "Vaaai, va rog sa ne scuzati, doamna scumpa!"

Precizare importanta: "doamna scumpa" in cauza avea pe ea niste blugi pe care Kriss Kross mi i-ar fi sutit pe loc, un hanorac plin cu chestii de surf pe el, la gat un chèche rojo revolucionario (a carui cumparare a finantat precis cine stie ce comandou pierdut prin Chiapas), conversi, dar si o servieta din care curgeau hartii, cum ii sta bine oricarui mic tehnocrat. Prin urmare, eram in mod flagrant o eroare de casting furioasa, nicidecum o "doamna scumpa" cu probleme de frigiditate, perle de cultura si agenda plina de actiuni caritabile.

"Si eu sunt un vot, stimata doamna!"

O secunda, mi-am pierdut si ultimii neuroni in haul abisal al privirii goale din fata mea. ;)) Dar logica pietei a spart in cinspe momentul asta de adevar absolut.

"Aaaa, aveti dreptate doamna scumpa!"

" Daca mai imi spui o data asa, te arunc peste bord. Desigur, stimata doamna (who was I fooling, there?!). Cred , de-altfel, ca reforma in PSD trebuie sa inceapa si cu bunele maniere: de exemplu, vorbele dumitale valoroase (haha, I ownz ya!!) aveau mai multa greutate daca le spuneati o idee (gest de prindere/ghilimele cu mana) mai incet. Si va spune asta un om de stanga !"

La vama, iar ele : " Ai vazut-o pe aia de la Cultura? E data dracului!"

Somehow, it felt OK to be back in the saddle again...

PS: Aquiu, stop bugging me!!! ;)) Vezi tu miercuri la birou! ;))

19 octombrie 2006

Wu Ming, iesi la vorbitor! ;))


"The coin of the kingdom of the mad dangles on my chest to remind me of the eternal oscillation of human fortunes". (Q.)


Alors, cette semaine, thé ou café?
EDIT: Abandonat proiect mers Waterloo si cumparat diverse de la brocanta. In loc de asta, batut diverse magazine et surtout, cautat "Q." (intriga a priori fabuloasa, experiment de maxim interes, curiozitate starnita peste limite acceptabile) in disperare la FNAC. Imposibil de gasit. Probabil ca in Belgia se cumpara si vand numai carti de bucate si, evident, The Joy of Sex.

18 octombrie 2006

Asa va place istoria?

Necunoscutul privea usor ironic dinadaratul ochelarilor cu rama groasa, de bagà. Asezat confortabil intr-o berjera, scutura cu un gest nobil, amplu si plictisit cenusa tigarii de foi in scrumiera de chihlimbar de un galben-pal.

Pe degetul mic al mainii ingrijite sclipea stins herbul unei familii vechi, ce spunea o poveste cu razboaie si intrigi, flacari si apa, granite indepartate si cavalcade nocturne.

Nemo me impune lacessit”, murmura cu o voce cu inflexiuni baritonale.

Cele treizeci si trei de cadane tolanite pe sofalele lungii sali in care am ales sa va aduc in seara asta, tresarira. In linistea grea, vegetala, a amurgului de toamna venetiana, vorbele astea insemnau ca se puteau retrage in serai. Niciuna nu-i fusese pe plac in ziua aceea, caci niciuna nu spunea povesti atat de nemaiauzite precum cele ale misterioasei Seherezade de pe Net.

Straina asta le stricase rostul. Cine mai pomenise asa ceva? Se pare ca locuia intr-un principat pierdut, de la marginea lumii civilizate si culmea, ca nu isi petrecea zilele ca orice femeie in toata firea printre farduri scumpe de Galata si bai de iasomie.

Caci straina lucra. Stapanii ei, cati or fi fost si aceia, o tot trimiteau de colo-colo, sa bata lumea si sa le scrie depese. „Pai asta e viata?” se gandira ele, inabusindu-si un cascat.

Ei bine, tocmai din cauza strainei asteia cu viata de cal de curse era Stapanul atat de greu de multumit in ultima vreme. Oftand neauzit, cele treizeci si trei de cadane se eclipsara, in fosnet de matasuri grele.

Ramas singur, Necunoscutul batu autoritar din palme.

Portatemi il laptop!”

Dar vai! Ca in orice poveste, lucrurile nu puteau fi atat de simple. Altfel eu, cea care va spune toate astea, as fi maine mazilita fiindca voi ati scoate Rapirea de pe Favourites, cat ai zice „ .com”.

Nu reusise sa o gaseasca si totusi trebuia sa faca ceva. Insa in stabilimentul unde oprise postalionul strainei, mai trasesera niscaiva valahi buimaciti de atata nesimtire belgiana.

Tant pis. A la guerre, comme à la guerre! Necunoscutul nu era un novice in materie. Stia perfect ce are de facut.

De-ar fi trebuit sa isi trimeata hat peste mari si tari reteaua de gondolieri-spioni si sa-i trezeasca din adancurile somnului vesnic pe trolii ce salasluiau in sistemul de canalizare al Comisiei Europene si tot avea sa o dibuiasca pe blestemata asta de romanca incapatanata si insolenta!
Ceea ce si facu.

Intr-un tarziu, iscoadele se intoarsera, vesele si pline de praf. Cu insufletire si multe intreruperi, aflati in exclusivitate ce-i spusera, de la trimisii nostri speciali:

Am gasit-o, Maria Ta! Merge la negocieri in conversi si fumeaza ca un pompier. Si cand nu fumeaza, vorbeste la telefon!”

Ba de mine s-a luat ca nu am dat drumul la incalzire in camera! O fi crezut ca sunt fochistul! Numai de dragul Mariei Tale nu i-am aratat eu cine e Gunther Pumn de Fier!”

Douazeci de minute mai tarziu, doua mii de porumbei voiajori lasau pe tejgheaua hanului strainei doua foi de hartie. Ce era scris pe ele, Seherezada nu poate inca sa va spuna, deoarece scannerele sunt al naibii de rare la Bagdad.

Am intrebat insa cadanele si ele ne-au jurat ca de necaz, o sa ii ceara Stapanului ciocolata Godiva batuta cu pietre scumpe si gaufre trase in foita de aur in fiecare zi la micul dejun, drept compensatie.

Pe straina nu am indraznit sa o deranjam. Scria rapoarte pentru Misiune.

Necunoscutul privea usor ironic dindaratul ochelarilor cu rama groasa, de bagà. Habar nu avea sau poate nici nu ii pasa catusi de putin ca undeva, intr-o lume paralela, devenise personaj de roman.

Zorile mijeau peste Bagdad si vazand aceasta, Seherezada tacu.

17 octombrie 2006

Ceci n'est pas une pipe, ceci est un putain de choc!


Doamnelor, domnilor,

Bruxelles-ul este un oras de cacao industriala, ceea ce stiam deja. Dar ca filmele americane à la Sleepless in Seattle exista, nu.
Pe scurt, don't hold your breath, ca nu va spun tot ;)), am primit un fax misterios de la Stim-Noi-Cine. La hotel. Cu toate numele, prenumele ( si alea pe care nu le folosesc, in puii mei si ala al lui tata de care nu mai stiu cum sa mai scap) si numarul de camera. Coperta de la Tintinul pe care l-am tradus cu capul in punga si fara chef ( de unde stie?), celebrisima panza a lui Magritte cu pipa - my absolute favourite dar sunt asa de groggy ca nu mai stiu cum o cheama ( de unde stie?) si semnatura pe care nu scuip, deoarece este tag-ul mailurilor anonime din inboxul personal. Ceea ce imi capiaza frastica, perifrastica, topica si semantica.

Domnule Luther Blissett , va multumesc ca ati adus inapoi the fairy tale in viata Principesei de Clèves. O singura rugaminte am: supralicitati! ;))


Femeile nu asteapta altceva. Dar nu stiu de ce, cred ca stiti asta mai bine decat oricine.
La dracu, din cauza individului, stau la Rogier in statie la un fel de cyber pentru delicventi magrebini ( ala de pe Max Anspach nu merge, evident!!) si ma rad ca tampita de una singura. W00t ?!?

That's all folks for today, nu de alta, dar poate ma rapesc astia care mesteca cingo in dreapta mea si ma trezesc naibii la Tanger. Unde habar nu am daca primesc faxuri.


PS:Domnu' Blissett, nu e corect ! Vreau juma din drepturi!!!!! ;)))
PS2: Maine iar imi iau tzoale.
EDIT (20.10): Google este, intr-adevar, un lucru foarte mare. Iar eu, o individa foarte flatata de ce i se intampla. ;))

15 octombrie 2006

Una pe zi - # 4



Din mitologia de ghips a mahalalei, va dau azi larul si penatul neaos: pestele de sticla!

Imitatie de Murano in mizerie, culori extreme (de la cacaniul din imagine la nuanta vant turbat sau grosier-pointillista), pestele de sticla isi face veacul si atrage praf pe televizoare, mileuri, (mai rar) biblioteci pline cu Sandra Brown (obligatoriu!) si bufeturi cu cristalarie Bohemia rosie, betivi, balerine, catei si pescari din China cu undita de bambus cu tot.

Orb, surd si insipid, pestele de sticla nu pare a avea alta functie (paradoxala!) decat inutilul. Kitsch prin excelenta!

14 octombrie 2006

Una pe zi - # 3



Partea a treia a tripticului gospodaresc ne invita la meditatie. Desi banii sunt pentru unii un subiect vulgar, deturnarea voit-hazoasa si derizorie a eticii protestante à la Max Weber, transcrisa intr-un obiect umil de folosinta cotidiana, are de ce sa ne faca sa ne gandim de doua ori la sensuri si mai ales la translatii semantice.
Pe stergarul bucataresei nasaudence zace intregul manifest al realismului literar transilvanean, demarat cu ingrata "Mara" a lui Slavici, singura carte din biblioteca personala care a aterizat pe caldaram, intr-o dupa-amiaza de vara in care aveam curiozitati patriotice ;))
E triumful CAR-ului, dupa exproprierea fortata si dupa Canal. E toata mitologia vizuala blestemata a micii burghezii, inserata abil si subversiv te miri pe unde. E motto-ul incapatanat si voluntarist al unei economii domestice inca neadaptata comunismului de tip falanster.
Trecand de la una la alta, sunt racita cobza, am defrisat o jumatate de pachet de Actifed si mi se pare ca sunt imponderabila. Se prea poate ca tot ce zic eu aicea sa nu fie extrem de coerent si deci, va datorez intr-un fel scuze.
PS: Am incercat sa merg cu Sandra G. la metoc. Peine perdue. Ursitoarele nu se arata oamenilor cu guturai. ;)) Ne-am consolat la Galleron cu niste ciocolate calde si small talk. A fost bine, zic eu.
Daca sunteti cuminti, maine va arat alta piesa de muzeu imaginar. Infinit mai bogata in posibilitati eseistice, fie ele si aproximative. ;)) Pana atunci, ma duc sa ma dreg, ca dupa o betie cu palinca. ;))

Tara lui Habarnam -Doi




Balul s-a spart pe la ora cinci, dupa douaspe ore de la tamponare, à l'amiable si fara fonfleuri de prisos. "Da'di ci plecati, cî râdiam asa di bini cu matali ?!?", m-am pomenit ca-mi striga basarabenii de langa automatul de cafea. Intre timp, a aparut si Simona, cu Coca-Cola si tigari si am refacut zece ani pierduti, asa, la botul calului.
Nu vazusem inca nimic.
La ora patru dimineata, cand in sfarsit, prin harul Milostivului, am ajuns si noi in ghearele plotonerului, a urmat socul vietii mele.
The real thing se intampla intr-un soi de cotineata insalubra contigua, cu dulapuri de fier de pe vremea lui Beria si calculatoare 486 (evident, inutile). Daca la receptie trona un Sony Vaio ultimul raget, de pe care blonda cu picioare lungi scotea cu un aer sictirit numerele de dosar, ei bine, in sanctum sanctorum, tot de indigoul national si de creionul chimic cu scuipat pe el am avut parte.
Cam asa e si cu integrarea asta europeana. Babilon peste cocina.
Sau cum spuneau craiovenii:
"Aidi, ba, Hans, ca astia e la misto, ba!"
Pe la sase, eram sub dus. Cu dorinta fierbinte sa dau jos nu numai jegul zilei de ieri, ci si al lumii care se incapataneaza sa nu dispara de la sine.
PS: Pentru caricatura, credits go to Sandra Tonans. ;))

Zoe, fii barbata! -Unu


Nota tehnica: acest reportaj a fost realizat in doua etape.

Tocmai ce inchisesem calculatorul. Terminasem mapele pentru luni. Trimisesem mandatele oficiale cui trebuie. Ma pregatisem sa ma duc spre casa.
Uitasem, insa, de faimosul si caricaturalul Vineri Treispe. Ei bine, magareata lunii octombrie a cazut fix pe mine!
Bref, eram in masina, ascultam Palestrina ("Nasce la gioja mia") intr-un buson monstruos si ma gandeam, pentru ca tot era rosu la stop, ca taraiala asta zilnica spre casa, pe piatra cubica aproximativa de pe Prezan, seamana cu hurducaielilie versailleze ale unei chaise à porteurs...
Dumnezeul vinerilor treispe insa, nu dormea. Din spate, pe furis, fara prea mare ceremonie, un vehicul teuton agata in scrasnet de frane biata mea lectica de sorginte coreeano-olteneasca. Si uite-asa, tributare mersului sub scara, statului la coltul mesei si altor asemenea, Zaza si Zoe se transformara, cat ai zice peste, din participante la trafic in pagubite.
Restul e trivial: am fost tamponata de sosia lui Radu Duda, un ITist pasnic si speriat care sta si acum, la ore scandaloase (n.red: unspe noaptea), la Sectia Accidente Usoare a sectorului unu, cu calculatorul si Counter-Strike-ul sub nas (om la patruzeci de ani...).
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine, orice incident marunt si stupid de genul asta echivaleaza cu un plonjon in apnee in chiuveta cu zoaie a vietii reale.
In ocurenta, sectia cu pricina este, evident, o Românica in miniatura. Strans unita in jurul natiei, Sectia Unu se pregateste sa intre in UE. Ca atare, exista un soi de receptie, cu mobila de PAL melaminat si scaune de sala de seminar, o sala de calculatoare (plina coca), unde victime si pagubiti cumineca pacificati in biserica www., ecrane imense cu plasma si ceai de plante ( nici aici chimarrão). Aici sunt, insa, banii dumneavoastra!
De la oltenii care au pocnit bavarezul venit sa-si rapeasca clujeanca de pe batatura nationala si pana la diplomata thai venita cu securistul RO la constatare, le-am vazut pe toate. Un esantion extrem de interesant de sonerii polifonice, de la Haendel pana la Krishna si Rukmini. Un amestec de TGIF, business attire si tzoale de cartier gen Abibas.
Intre timp, oltenii s-au imprietenit cu bavarezul ("las-o, ba, Hans, ce dreaq?!? fusei sa targuiesc merdenele, ia zi, ba blondule, vrei ?!?"), undeva departe, Banica Jr. face charity si telefoanele continua sa sune...
"Subsemnata Zaza declar:
-nu au rezultat raniri de persoane
-nu am anuntat evenimentul la alta unitate de politie
-in masina eram singura
-nu am consumat bauturi alcoolice."
Habar nu am cat o sa stau aici. Aici timpul nu mai e un parametru, notiunile de Bine si Rau nu mai fac doi bani, iar tot restul zace sub o pacla groasa, de vata.
Stiu ca povestea asta involuntara are aerul unui reportaj de razboi. Ma simt ca in Macondo, sau mai degraba, ca intr-o povestire de Jerome K. Jerome.
Regretul meu maxim este ca nu m-am tamponat cu oricare din voi. Am fi refacut imperii, la Sectia Unu, va jur. ;))

13 octombrie 2006

Opus Pistorum

Ei bine nu a apucat sa se usuce cerneala simpatica pe notula despre orasul cartofilor prajiti de la Eugène si domnul Anonymous si-a si itit barba, cu o rara violenta post-modernista, desi fundamentata pe Baudelaire (singurul Charles pe care il suport).
Luand in calcul viteza infricosatoare a raspunsului, calitatea pervers de suculenta a traducerii (daca ati mai citit asta o data, e clar, m-am emotionat! ;)), ma reintreb daca domnul asta e "normal". Adica daca e "ca noi".
Ma indoiesc, again.
Aflati, domnule, ca nu ma duc prima oara in acest loc al carui interes se epuizeaza o data cu achizitia de carti de la FNAC si cu vizita la primitivii flamanzi (care nu prea va cad bine la stomac, si je ne m'abuse). Mai aflati si ca, din pacate, nu prea pot sa schimb destinatia asta à ma guise, asa ca ma resemnez si eu cum pot. Printre altele, cu savurarea culpabila a imprecatiilor si apoftegmelor dumitale.
As da orice, dar absolut orice sa fiu acuma intr-un loc precis : Place Saint-Nicolas, la Bastia (Haute-Corse), cu o bere Pietra in fata si cu doi domni, pe care nu ii cunoasteti, dar cu care ati putea sta linistit de vorba pana noaptea tarziu. In registre diferite, la momente decalate in timp si cu amplitudini uneori opuse, acesti doi domni au contribuit si contribuie din rasputeri sa faca din Zaza ceea ce incearca sa fie in ziua de azi. Unul din ei, e evident, asul de pica, dar asta nu prea e problema dumitale ;))
Dar, baste! nu mi-ati raspuns la intrebari! Tss, shame!

Anunt de interes public


De luni pana joi, Zaza se muta cu tot calabalacul aici:

Bof. Cartierul asa-si-asa, dar avantaj de netagaduit, e vizavi de Rue Neuve, de FNAC si de toate locurile de pierzanie.
Eee, daca era Parisul, alta viata.. :((
Insa Zaza se razbuna si pe banii bugetului national, se duce joi sa isi trateze Wanderlust-ul la Waterloo. Unde e si brocanta, deci, nu raspund de efecte secundare ;))

Cititorii intreaba, Redactia raspunde

Aux bons soins de Monica, stimocea says: stii cumva in Paris un restaurant mai accesibil in care se gatesc melci?

Rapirea raspunde: Haleala proletara prin excelenta, tipic nordista, l'escargot e mai pe toate drumurile, de cele mai multe ori ca appetizer, rar plat principal. Simptome: o lipsa acuta de imaginatie papilara, la fel ca si la midii, pardon, moules. Pe scurt: naclaire in beurre à l'ail (unt cu usturoi, adica), gratinare nemiloasa cu emmental si eventual, daca bucataria are o zi buna, un sos de posirca alba. In principiu, fantasma lui Seb ar trebui sa fie amplu ostoita de orice bistrot, boui-boui, guinguette care se respecta, cu sau fara clestii din imagine, dar in mod sigur cu fata de masa din hartie gofrata ;))
Cu toate astea, pentru ca Rapirea e o bomboana, luati de aici trei adrese reprezentative:
- daca Seb are paranoia securitatii alimentare, sa faca bine si sa se duca Chez Léon, unde serviciul e stereotip, preturile abordabile, decorul infiorator de kitsch (e lant de restaurante belgiene, ce pretentii oti avea?). Mai multe, aici: http://www.leon-de-bruxelles.fr/
- daca Seb vrea culoare locala si ceva mai decent, fara sa fie faraminos, atunci La Gueuze (19 rue Soufflot, 75005 Paris, M° Cluny/La Sorbonne, RER Luxembourg) sa fie! Poate isi schimba planurile si comanda niste tartine Pain Poilâne, se merita!
-in fine, daca Seb e in ziua de salariu sau vrea sa o scoata pe Dulcineea undeva "pe bune", ii recomand cu caldura La Gitane (53 bis, Avenue de La Motte Picquet, 75015, Paris, M° La Motte Picquet-Grenelle).
Pofta buna si sa-mi scrieti cum a fost! Si astept sarcasmele!;))

Una pe zi, faza pe scoala - # 2


Continuam azi cu kitsch-ul gospodaresc ambiental (ador farfuriile alea funariote si dezacordul flagrant!!) si ma intreb oare cand o aparea Kitchen-Aid-ul in toata ecuatia asta ;))
Fara comentarii, clatiti-va mintea dupa pofta inimii, desi Pascal, jansenistul de el, nu e precis de acord cu mine.
Adio, mama, adio ratiune;))

Tupeu

Domnule Anonymous, daca la o adica, ati fi un tablou, eu cred ca ati fi un Seurat...

The Anon Chronicles


Tocmai am ajuns la birou, cu o raceala severa in spate si dupa un slalom cu Zoe printr-un trafic balcanoid (va jur, zona Charles de Gaulle e infioratoare la ora noua dimineata...).

As fi ipocrita sa va spun ca nu am asteptat comentariile voastre, dar asa un florilegiu, nu-mi inchipuiam. Si deoarece nu vreau sa ma transform in Agony Aunt, cu scrisorele furisate pe vreun colt de blog, va iau la rand.
Monica, ce sa mai zic, comentariile tale sunt ca braga pe canicula. Si da, cred ca o sa il invat pe Zorro sa duca ravase in scorbura, provided ca domnul Anonymous sa isi deschida asa ceva, virtual sau nu, n-are importanta! ;))
Sandra G. (ex-Copilu', ex-Ganzaroza, in oarecari jurnale siropoase si spalacite), de-acum incolo iti meriti soarta cruda si noul brand/naming (asta ca sa il multumim pe parcurs si pe Iulian;)) : Sandra Tonans. Sunt sigura ca domnul Anonymous o sa iti explice mai sarmant ca mine ca nu am intentia sa te injur, dimpotriva;))
In fine, domnule Anonymous, in afara spetzei in care ati fi rezultatul fictiv al unei opere colective sau proiect de sfarsit de studii pentru studentii de la MIT (AI, se intelege, inca am dubii ca asa ceva se poate actually increa si defila prin urbea noastra fara o hoarda aferenta de pustoaice dementizate;)), ei bine tin sa va anunt si pe aceasta cale ca mi-ati detracat existenta in cel mai rafinat mod cu putinta. Nu, nu mai vreau the trivia, cel putin nu pentru moment. De ce sa spargem mitul cu coduri din alea personale, ca la politie? Aveati deci, (temporar) dreptate: e ca in povestea aia cu admiratorul lui Ibsen care a ramas superdezamagit cand si-a vazut idolul mancand carnati cu bere, la Baden-Baden, mi s'pare.

Nu stiu si nu ma intereseaza daca aveti fizic barba (uite, numai chestia asta ma face sa ma gandesc dumnezeu stie de ce la "Mémoires d'Hadrien" ale minunatei doamne de Crayencour si evident la "animula, blandula" etc.) sau daca asta nu cumva face parte din kit-ul de supravietuire al filosofului in societate. Dar trebuie sa recunosc ca nu pricep de ce vi se saruta mana in Italia, domnule Cagliostro? A propos, cred ca lupanarele nu pot fi decat sordide si totusi in ciuda acestei aproximatii stilistice (dar va iert cu bonomie, presupunem ca nu scrieti in limba materna, nu?), pluteste peste tot personajul dumitale un iz de Venetie dix-huitième si de Corto Maltese...Lucru periculos, credeti-ma.
Circumstantele dumitale sunt fabulos de incoerente, oarecum, ma simt paupera cu bietele mele referentiale circumscrise unei copai primordiale, Mediterana si unei Americi care vai! e pe cale de disparitie. Cu riscul de a parea siropoasa, umbra tutelara a lui Corto in Connemara nu e foarte, foarte departe de excursul nostru.

In fine, penchant-ul pentru Trocadéro este si primul nostru punct de semiruptura sau complementaritate, quizas? Sunt o germanopratina incorigibila, cu fobia spatiului gol si a functionalitatilor de tip gaoace de multinationala, care are o nevoie vitala de zarva mezza voce din cafenele sau de mormaitul playlistului ca sa scrie ceva parelnic-inteligent. Cat despre Haussmann, marturisesc ca nu imi e extrem de simpatic: ca si Viollet le Duc, omul a distrus totusi aproape tot Parisul medieval! Impardonabil, dar hélas! ineluctabil...


Inca ceva: va suspectez de manierism, luand in calcul argumentarul curat-murdar baudelairian, de esenta "luxe, calme et volupté". Daca asta e o Invitation au Voyage, atunci cred ca putem sa ne reglam pasii pana la prima halta, cel putin ;))

Nu stiu unde se intrepatrund circumstantele noastre. La San Miniato, poate?

12 octombrie 2006

Unde Anonymous devine intriguing rau de tot...


Sa nu mi-o luati in nume de rau, domnule draga, dar wtf are we playing here, "Le Monde de Sophie"?!?

Si iata-ne cuprinsi de un trip total de esenta "maya" (cf. povestea aia zen cu liana si sarpele, muarf, fumata de prin anii nouazeci, crez, dimpreuna cu Nietzsche sau poate taman din cauza lui, mai stii?!?).




Regula de baza a duelului e alegerea armei, nu? Liber la circumstante, ce veti vrea si cum veti vrea, dar repede!!! ;)) Nu de alta, dar n-ar fi tocmai indicat sa rupem iarasi ritmul.
Multumesc pentru gentiletea de a trece peste lapsusurile mele datorate panasului si mai ales, peste lecturile mele ce par sa va scandalizeze. Va asigur insa, ca OSC, cu toate ca a fost la viata lui misionar mormon prin Curitiba (ceea ce da, e un inceput de scandal) e o persoana foarte onorabila.
Ca sa nu ne despartim asa, ca-n tren, iata mis circunstancias de hoy:
O buna prietena de a mea a emis ipoteza ca ati fi, de fapt, un sexagenar plicitisit, cu barba si cu pipa. Sau un teenager cu lecturi inadecvate.
Unde e circumstanta dumitale in haloimisul asta???
Dau la schimb urmatoarele circumstante personale: 93, Boulevard Saint-Michel / Kallisté / Piata Romana / Hermann Hesse. Fill in the blanks ;))
Nerabdatoare, a dumitale,
Zaza

ULTIMA ORA: tinand cont de ultimele evolutii, eu cred ca sunteti un domn non-respectabil, ca nu va doriti foarte tare asta si ca aveti o varsta non-multiplu de 25.

pfft....

Stii ceva, domnu Anonymous?

Eu cred ca nici nu existi ! ;P

Dar-ar dracii-n el de tracker !!!

Din seria "Zaza meets internet literacy", m-am pus de am instalat Big Brother pe Rapirea. Asta probabil si ca sa vad cine ma iubeste, cine ma-ndrageste si mai ales cine se uita unde nu-i fierbe oala.;))
Sunt frustrata. Si capiata. Pentru ca am dat sa vad si eu cine naiba s-a dat pe net la doispe cincizecisisase trecute fix... Evident ciuciu, dar nu am dezarmat.
Consideram deci un interval generos de timp (+/- doua ore, ne dam pe toate fusurile acceptabile).
Avem asa:
- Telefonica de Espana
- Via Duca degli Abbruzzi
-RDS
-Robeco Nederland VB
-Polska something
-iar Telefonica de Espana
-iar RDS
-TU Darmstadt Hochschulzentrum
-National Research Council of Canada
-nspe RDS
Turbez (de la turbo, normal)! Hotarata treaba, Atlantida e mic copil pe langa Secretu asta! ;))
Da-te-n spirt, Extreme Tracking! Nu esti bun de mare branza!!;))

Am facut o tampenie....

Nu e " Mormantul lui Don Quixote ", sunt " Meditatii despre don Quixote", pe marginea lui Unamuno, evident ( "La Vida de Don Quijote y Sancho"), prin urmare domnul Anonymous o sa rada in barba cinic si mie mi se face o rusine mondiala, desigur. Dar este in chestia asta o treaba ff ok despre ce am zis, asa ca ramane valabil, deci sper sa nu mi-o iau prea rau...
Aiurea.
Probabil ca urmeaza o salva de sarcasme cu diacritice, normal.
Fug sa ma ascund sub pat.;))

Anonymous strikes back...with a vengeance!!!


Nota tehnica: a se vedea commenturile de la previous episode ;))


Draga domnule Dandi (care suna exact ca Gandhi;)),
Uite ca stau si rad ca o proasta de una singura intr-un birou ministerial. In jurul meu am sute de telefoane care suna, dar mie nu imi pasa ...Ati facut-o si pe asta !! ;)) Avouez que cela n'arrive pas tous les jours, hein?


Banco pentru "exegeza", in loc de "disectie", m-a cam furat clavirul, deh, riscurile meseriei de entertainer, nu? Am sa rectific imediat incongruenta ("clientul nostru, stapanul noastru"...parca).

Imi place bucuratul, imi suna bine "verva stranie de prozelitism" si evident sunt miscata de faptul ca andosati responsabilitatea unui chiul feroce ( si totusi era vorba, vai! doar de Orson Scott Card si de cititul compulsiv pana la ora cinci...) si sabotor de la oficina precitata ;))


Ei bine, pisica fiind acum dusa pe pustii de mult, uite reiterez intrebarea : cine dumnezeu sunteti, domnule "de Quelquechose" (sau "boier Carabas", cum au tradus astia la noi "Motanul Incaltat"?)? si mai ales, ce pulsiune obscura v-a atras in Serai?


Sunt sigura ca aveti o groaza de povesti fabuloase, deci luptati cu arme egale, domnule, ca eu am zis cat se poate de multe pe pagina asta, destul in orice caz pentru o "scurta intalnire" ;))


Cat despre Ortega y Gasset, numai de bine ;) "Mormantul lui Don Quixote" stationeaza de ceva ani buni pe noptiera personala.


Pazea, domnule Secret, v-am aruncat manusa!


Zaza


PS: Vad ca v-ati prins de locul faptei, deci va felicit calduros. Manusa ramane valabila!

Menigiment

Via Guillemette (highly delectable, in blogroll), un articol halucinant din USA Today:
...sau despre rolul instructiv-educativ al scatoalcelor la fund (spanking) in leadership.
Faza cea mai tare, daca nu aveti chef/timp/rabdare sa cititi tot cearsaful: "I certainly wouldn't have done that if I had grown up with Mary Poppins." (Nick Turner, 33 de ani, CFO la Kaye/Bassman International).
De mare respiratie... Incep sa ma intreb pe ce planeta traiesc oamenii astia?!?

Una pe zi - # 1



Astazi, kitschul patriotard, imperativ si culpabilizant. Se dedica femeii romane/cu plasa in mana, de pe la bacanii si pravalii de coloniale (pardon, supermarketuri), cozi la Distrigaz si statii de autobuz.
In alta ordine de idei, imperative profesionale o rapesc pe Zaza din fata ochilor dumneavoastra incepand de luni si pana vineri dimineata. Stiu ca o sa va fie greu (de-abia va obisnuiserati, eh?), dar va promit ca pana atunci va dau chestii la greu si ca ma intorc cu trufandale de Bruxelles (nu verze, sper, ca nu le sufar).

11 octombrie 2006

Romania pierduta


Henri Cartier-Bresson, undeva, intr-un tren de noapte, cca. 1975. Habar nu am ce e cu cei doi: intelectuali cu repartitie in mediul rural? vamaioti? turisti fara intoarcere?
Oricum, ador poza asta. Pentru ca imi reabiliteaza in minte anii '70, care evident inseamna mult mai mult decat Margelatu, Tezele din Iunie, Minitehnicus si Cenaclul Flacara.
Drept pentru care, v-am aratat si voua. Noapte buna!

Domnului anonim care bea maté. Stie el bine cine




Cher monsieur,
Ma gasesc in prezent la birou si am impresia ca nu ati citit cu suficienta astutie Rapirea, altfel, gaseati singur (printre randuri, e drept) raspunsul la intrebarea care pare sa va chinuie atat. Dar, chut! n-am sa insist fara o doza (veterinara) de explicatiuni, aplicata in prealabil ;))


Pe scurt si pur si simplu : cine dumnezeu sunteti? caci da, am capiat timp de doua saptamani si i-am facut domnisoarei amfitrion trafic greu pe la diverse ore (mici, femeia activa nu are beauty sleep, ci numai tampire matinala) in speranta unei remisiuni. Intr-un sfarsit, ne resemnaseram cum ca ati fi disparut in neantul internetic, speriat de mica zarva starnita, desi (I quote), " Bon vivant, crapule, débauché ", suna promitator, in sensul unei picaturi chinezesti dozate cu Arta si Precizie.


Lamuriti-ma, stimate domn, cam cum ar trebui interpretata perifrastica urmatoare : "cu speranţa că intriga o va răpi în continuare pe Zaza din seraiul muncitoresc "?? Daca asteptati jeremiade si appels du pied, eh bien, nu se pune. Dar daca asteptati un interlocutor "pe bune", well, maybe it's just your lucky day.


Continui disectia exegeza (schimbare introdusa la cererea publicului): "Sunt mai tânăr ca Dan Chişu şi mai frumos ca Toader Paleologu." Tout un programme, pas vrai? Si modest, una peste alta!


Trebuie, totusi, sa recunosc o realitate: indesirea misterului va face aproape insuportabil.


Cat despre celebritate, habar nu aveti cata lume stie deja de badinajul asta ;)) Trust me.


A dumneavoastra,


Zaza

sculer-matriter à ses heures perdues

Ladies & Gentlemen, today I bring you Tanti Sandica

In orice institutie romaneasca bugetara salasluieste cate o Tanti Sandica. Pe scurt, o femeie buna "la toate", cum se spune.
A noastra, caci despre ea e vorba, nu e absolut deloc femeie de serviciu. Ar jigni-o profund. Nici secretara nu e, arcanele lui Windows xp sunt de nepatruns. Ar complexa-o. In principiu, este acel personaj de teatru care duce cafeaua, plicul lui Zoe Trahanache, trena lui Madam Necsulescu si vorbele oricui are cinci minute pentru ea. Prin urmare Tanti Sandica "este", siesi-suficienta si imuabila, schimband ministri si trupeti diversi de cabinet cu modestia pe care numai perenitatea sclerozei de sistem o poate oferi cuiva. Daca te uiti bine la ea, nu stii daca e de pe vremea Anei Muresan sau a lui Popescu Dumnezeu, cu acelasi zambet de impiegat CFR si cu siguranta de sine pe care o au doar invingatorii Istoriei.
Defining Tanti Sandica este evident un lucru foarte greu de realizat. E psihoterapeutul institutiei, ce tine salon deschis la oficiul de la etajul unu (a se observa existenta unei subspecii inrudite, tanti Petruta camerista de hotel, care da in cafea si face menajul la negru la "boieri" vechi si noi)? E cel mai tare agent sub acoperire din istoria Romaniei (ochii de viezure ar sti, la o adica, daca hartia de pe biroul sefilor e buna de ceva)? E consumatorul ideal de impulsuri Romtelecom spre destinatii exotice (Intorsura Buzaului, Patarlagele, Broscautii-din-Vale?), cinci mii de minute incluse despre epopei intregi cu copii necunoscuti care trebuie imbracati, incaltati, suiti in tren la Bucuresti si de-acolo dumnezeu mai stie ce si unde? E experta in regim de slabire si ceaiuri chinezesti de impotenta? E cititoarea ferventa de Formula As si campioana integramelor partiale?
Nu vom sti, ma tem, niciodata. Si asta pentru ca Tanti Sandica, binecuvantat fie-i arhetipul, e produsul perfect coerent al acelui Lumpenproletariat imbracat, incaltat, dat nitel la scoala cat sa se iscaleasca si suit in trenul de Bucuresti si de-acolo dumnezeu stie unde si ce. Desi daltonista la tot ce nu e consum curent si barfa de cartier, Tanti Sandica "se descurca".
Tanti Sandica e vesnica.
M-am intrebat daca nu e mai cool sa o scriu asa, ca smecherii: Tanti Sandik. Nu e.

Romania dubioasa







N-am reusit sa ma scol azi-dimineata, ruda de gradul unu si-a pus pofta in cui si a plecat bombanind ceva, prin urmare m-am dus la birou intrucat am primit un sms crizat cu niste deadlineuri.
Era sa ma inec cu cafeaua, in momentul in care am primit pe mail astea. Ceea ce va doresc si voua. ;)) Pentru ca, nu-i asa, numai intr-o tara care si-a luat lumea in cap Dildo e partener mandru al Orange, Los Angeles un birt imputit de sudisti si Dirty Dancing numele unui club de dans vizibil pedofil.



10 octombrie 2006

Fataaaa...;)

http://www.fengpui.ro/

Gata cu visatul, ma duc acasa via Billa.

Salvete.

Eeeei, pisici!











Dragi cititori,

Deoarece maine chiulesc de la birou si o iau pe coclauri pana seara tarziu si, in alta ordine de idei, pentru ca deocamdata ma gasesc in stadiu de frenezie blogofila si de somaj tehnic iresponsabil... va prezint pisoii casei.
Pe domnul in sepia il cheama Sir Pasha si e un British Shorthair de trei ani jumate, gasit pe presul din fata usii la varsta de trei luni. Dupa ce ne-am chinuit vreo trei saptamani cu o raie auriculara extrem de nasoala, am constatat cu surprindere ca pisoiul miorlaie ca o mata in calduri, abundente vara in zona Romana. In zilele noastre, Pasha e la regim sec (vreo cinspe kile de dragoste blanoasa), are tabieturi si o morga de Craii de Curtea Veche, dupa cum e evident din poza. Nu raspunde cand e chemat, asculta jazz si e fan BBC Prime.
Pe cealalta persoana o cheama Zorro Vizir si este rezultatul unei donatii de la o doamna zanateca, ce isi imparte existenta profesionala cu a mea. Zorro e un Angora cu ochi albastri si chestia asta a induiosat-o pe maica-mea in momentul in care i-a sarit in brate fara multe formalitati. De aproape zece luni sparge diverse itemuri prin casa (borcane cu muraturi, anticuri si alte zdranganele) si behaie dupa stafii, asta pentru ca pisicile Angora nu miorlaie normal decat daca au probleme stringente de supravietuire. Pentru ca are o vocatie certa de Gica-Contra, Zorro nu se potoleste decat daca dam drumul la M6 si asculta rock alternativ ;))
Avand in vedere ca sunt pisoii mei, vorbim de doua exemplare de inalta tinuta cultural-artistica, cu un lipici irezistibil si cu trei tone de jucarii in care mi-am facut praf picioarele de ff multe ori.
Pare idiot ce spun, dar sa va vad ce mai comentati daca aflati ca mi se intampla sa sun de la Bruxelles/Strasbourg/Paris si alte locuri de dezmat birocratic, numai ca sa vad care e scorul la pagube si la ratii de regim ;))

Imaginea Romaniei




Din pacate e pe bune, din The Interpreter (http://www.imdb.com/title/tt0373926/).

Flying Fuck


US Textbook, era noastra. Ce sa mai zic?!? Viata bate filmu'!

09 octombrie 2006

Leapsa suite et fin

Am dat leapsa la niste duamne bine de pe http://www.livejournal.com/. Sa vedem, va urma.

Exces de zel: town-tagged 2 in 1


In ciuda unei abordari lejer neortodoxe, care pare sa o fi suparat rau pe doamna Idaho, sa stiti ca mie mi-a placut faza cu leapsa "TOMAPANT" si pe aceasta cale, doresc sa ii multumesc inca o data doamnei ce raspunde la numele de Pensees-lutze "care este" (in sensul ontologic al termenului, la ce naiba va gandeati?!?), datorita careia am castigat aceasta minunata rasnita de macinat vorbe ;))
Pentru ca am vazut ca se poarta, reiau ezircitul, de data asta cu Parisul, care a avut bunavointa si el sa ma suporte niste ani buni (vreo sase). Asta nu numai pentru ca doamna susmentionata se va duce acolo incessamment sous peu. Sa vedem, poate dovedim niste clisee a la revista "Viva" ;))
Ia, liniste! ;))
3 locuri care-mi plac la Paris (si nu in Paris, asta e rezervat crainicelor de la Realitatea TV siMonicai Columbeanu;)):
- Saint-Germain des Prés, caruia ii multumesc in fiecare zi ca exista pe lumea asta. O combinatie intre Castalia lui Hesse (cele mai tari librarii, cele mai misto galerii de arta de toate soiurile) si, sa zicem, Via Veneto (adevaratele magazine de design acolo sunt, copii, Champs Elysees is sooo passé). Nu in orice loc de pe lumea asta s-au nascut revolutii si scoli de gandire la o cafea. Insa in Saint-Germain des Pres, da. De mai multe ori.
- Rue du Commerce, la doua - trei statii de metrou de Tour Eiffel (depinde de linie), un sat pierdut in spatele turnurilor de pe Front de Seine cu macelarul, brutarul, pescaria, chioscul de ziare si armeanul care rasneste cafea. Am stat un an acolo si va spun ca nu o sa mancati prajituri mai bune ca la Madame Delmas sau la Maison Kayser in viata voastra.
- Musée national du Moyen Âge (Hotel de Cluny), pe Saint-Michel, unde incepe si se termina cam tot. Nu am vorbe multe, daca aveti numai o ora libera, nu va calcati in picioare cu toti japonezii la Louvre sau la Orsay. Mergeti acolo si mai vorbim.
3 locuri pe care le detest la Paris: poa' sa nu-ti placa ceva la Paris, unde cliseul vrea sa umble cainii cu covrigi in coada? pai cam da...
- Zona Belleville, murdarie, colorati, mirozne, diverse chestii in paragina. Nici macar buna de mers la Tati, ceea ce este, nu-i asa, une faute de goût.
- Surpriza maxima, Champs Elysées, impersonal, plin de fite, restaurante execrabile pentru turisti, rusoaice compulsive, iar seara cu tendinta de a aspira tot ce se cheama banlieue (adica cocalari, in traducere libera). Ii recunoasteti dupa adidasii de duminica sclipiciosi si toalele cu etichete vizibile.
- Iarasi un cliseu demolat: Montmartre. De acord, Amélie Poulain e o scumpa, dar daca nu sunteti american, japonez sau alte natii din astea cu dare de mana o sa va ofticati cat de prost se mananca, cat de mare e inghesuiala si mai ales cat de socant de mica e zona de interes maxim. Si eu nu vreau sa injurati in avion la intoarcere ca e nasol la Paris, ca va iubesc si tin la portofelele voastre ;))
O groaza de locuri in care imi place sa ies cu prietenii: greu de tot de ales. Folosim deci un criteriu combinat: calitate - pret / the real thing (unde chiar se duc oamenii de acolo, nu?). E bine de stiut ca tot ce e lant de restaurante e curat, corect, relativ ieftin dar infiorator de stereotip (pariez ca nu vreti sa mancati acelasi lucru si la Toulouse si la Marsilia si la Lille...) si e si mai bine de stiut ca e suficienta si o cafea ca sa iei lumea la puricat pe o terasa. De obicei, apa nu se plateste, cereti cu tupeu un pichet d'eau si nu va lasati dusi de nas de chelnerul simpatic care vrea sa dea lovitura. Trantiti, deci, cu manie proletara usa stabilimentelor numite: Flunch, Quick, Bistro Romain, Hippopotamus, Chez Clément, Buffallo Grill. Mama va da bonus:
- 3 cafenele - bistro de legenda : Les Deux Magots, Le Flore, La Closerie des Lilas. Foarte aproape una de alta (primele doua), cred si acum ca e sexy sa stai pe bancheta lui Sartre, sa bei un Ricqlès si sa scrii chestii destepte intr-un bloc-notes.
- 3 restaurante pentru care o sa imi multumiti ca exist: Chez Papa (cam peste tot, e lant de haleala din Sud-Ouest, dar e exceptia care confirma regula, cautati pe net ca gasiti adresele).
Chez Gladines (restaurant basc delicios cu preturi de necrezut, hai ca-mi sunteti simpatici si va dau adresa : 30, Rue des Cinq Diamants, 75013 , M° Place d'Italie...nota: in capatul strazii, vizavi de Monoprix, e Puscaria Santé, dar va doare in cot, evident).
Kiotori (restaurant japonez adevarat unde se duce toata Facultatea de Drept si da, Benihana e overrated rau de tot; aici mancati si cu 10 euro si inca bine si in plus, get to meet the natives. Autoarea canta gospeluri pe masa dupa niste beri acum zece ani, deci un motiv in plus ;) : 18, rue Monsieur le Prince, 75006, M° Cluny/La Sorbonne sau RER Luxembourg).
- 3 ceainarii, puburi si altele asemenea, de iesit la vanatoare sau de refacut cuplul in deriva: The Tea Caddy (14, rue Saint Julien le Pauvre, 75005, M° Maubert/Saint Michel) este absolut genial, oamenii au site, va las sa faceti precum catelul lui Pavlov aici: http://www.the-tea-caddy.com/.
Pe urma avem Cafe OZ (184 rue St. Jacques, 75005, tot in zona) locul preferat al comunitatii australiene din Paris, deci baieram monstru si baieti din aia cu pectorali dati cu ulei ;)).
In fine, pentru prietenele mai punk, o perla: Le Piano Vache ( 8, rue Laplace 75005, M° Maubert, site: http://www.lepianovache.com/), cea mai buna capirinha /roska, cele mai tari jam-sessions.
- 3 librarii care o taie pe FNAC: Gibert Joseph (30, boulevard Saint Michel, 75005, M° Cluny/La Sorbonne), rezervati-va vreo cinci ore...
Pentru anglofoni, recomand cu fior in suflet intai Brentano's (37, avenue de l'Opéra, 75002 - http://www.brentanos.fr/), aveti de unde alege, plus ca Henry James a tot bantuit pe acolo...
Ce-i mai bun la urma, Shakespeare & Co. ( 37, rue de la Bucherie, M° Notre-Dame), zicem doar asa, de pe site-ul lor: "From the day that George opened he has invited writers to share his home. Some 50,000 have placed their heads on Shakespeare and Company’s famous pillows. Such people as Henry Miller, Anäis Nin, Lawrence Durrell and Alan Ginsberg have shared a tea and a pancake with George. " Nu e gluma, poti sa si stai, daca il ajuti pe George sa isi puna ordine in pestera lui Ali-Baba. Pisicile de la etaj sunt adorabile. Detalii aici: http://shakespeareco.org/
- 3 discoteci unde nu o sa dati nas in nas cu Columbeanu: La Peña Saint-Germain (3, passage de la Petite Boucherie 75006 Paris, M° : Mabillon sau Saint Germain des Prés) unde se danseaza salsa fara fite gen Cheyenne, dar cu sudamericani de la mama lor.
La Flêche d'Or (102 bis rue de Bagnolet 75020), care isi mai spune si Indie-Rock & Electro Club. Luati un taxi, e departe de centru, dar merita toti banii, fetii mei ;)) Toata floarea punk si rock alternativ e acolo, check it out here: http://www.flechedor.fr/
Last but not least, asta ca sa fie clar cu cine aveti de-a face: legenda jazz, Au Duc des Lombards (42, Rue des Lombards, 75001, http://www.ducdeslombards.com
3 lucruri pe care un estic nu le-ar intelege la Paris:
- de ce chelnerii sunt asa de antipatici
- de ce Tati & co nu e trendy
- circulatia infernala de la orele 16:00 - 22:00
Cel mai de fitze cartier: clar 16e si 7e, locuri moarte, cu bone tailandeze care imping carucioare si doamne in taior.
Cel mai urat cartier: depinde, mie mi se par si alea de fitze nasoale. Totusi, ca sa ramanem in cliseul soft, Aulnay sous Bois?!?
V-a placut, mai vreti?!?

07 octombrie 2006

Embiei


Unde am fost azi: in capul strazii, la ASE.

Scopul si durata vizitei: deschidere an universitar MBA Ro/Fra.

Ce m-a apucat: niste veleitati foarte cliché (masina altceva decat biata matiza Zoe, Visa Platinum, vacante dubios de lungi si nepermis de iresponsabile, samd). Pentru ca tot ce inseamna cozonac, ciorbe si pateuri imi iese deja din prima, nu aveam altele, scuze ;))
The really, really juicy parts: lotsa bitches care se hranesc cu Frutissima, citesc Banii Nostri si se uita la The Money Channel, o tanti care ne-a spus ceva de "bienveniu", un tip simpatic care preda Management (de ce naibii toti tipii care predau Management sunt simpatici, li se pune un cip in creier?!?) si care ne-a anuntat ca maine vine o doamna psiholog sa ne faca "profilul" (dude, soon to be legally insane!) la "timbilding", plus o discutie despre globalizare ("nespresso, what else?!") in care m-a pus dracu' sa ma bag (rageam cu patos din fundul aulei;)).
Ceva mai naspa: week-enduri facute praf pe doi ani incolo, ziua de maine cu opt ore de cursuri (plus, evident, exercitiul meu preferat de "roundtable", ce sa le zici la oamenii aia: "ma cheama Zaza si sunt fan Chuckie-Papusa ucigase?!?"). Acasa, intr-un avant curat corporate biatch too, m-a pus naiba sa ma uit pe cursul de "Tranzactii bursiere".
Am intepenit:
"Exprimarea rentabilitatii anuale in preturi curente ale perioadei de detinere a valorilor mobiliare presupune luarea in calcul a efectului Fischer al inflatiei asupra rentabilitatii anuale reale. " W00t?!?
La naiba. Ma duc sa ma uit la "Barefoot in the Park", "Hotel Nacional in Mexico City, room 703" zice Charles Boyer.
Ca bine zice...

06 octombrie 2006

National Treasure


"Am acasa pe perete/O carpeta ca-n poveste/ Cu Rapirea din Serai/ Si tu, baiete, n-o ai!" (Romica Puceanu, pe la nunti underground, 70s)

Tanti Maricica avea asa ceva in camera cu televizorul dintr-un sat semiurbanizat de langa Bucuresti. Pe vremea cand eram si io fan Abba si Al Bano & Romina (cinci ani), stateam cu orele si ma zgaiam fascinata la povestea asta tenebroasa, in care ei o duceau pe "Ea" departe de Bagdad, iar doamnei in cauza (daca proprietarii aveau noroc sa nu fi cazut pe vreo imitatie jegoasa) parea ca ii place toata schema asta de doi bani. Printr-o ciudata sinapsa, Rapirea era in mintea mea totuna cu ilustratiile alea hiperveriste ale lui Valentin Tanase din Povestiri Istorice 1,2,3 (Gelu isi smulge sageata hunilor din piept, Silvester Andrei salveaza abatajul, Mos Ion Roata si ocaua lui Cuza, Ceasca si gorunul la Tebea, etc.). Nu eram chiar pe de-alaturi cu drumul, bag seama.
In camera "buna", langa scrinul cu pantofi si furou "de moarte", tanti Maricica, suceveanca guresa pripasita in tara miticilor (" da' voi cand vorghiti, parca cantati") mai avea si sora geamana a Rapirii, carpeta cu scene din serai in care o maimuta de specie si gen neidentificat chinuia o tamburina cu o expresie natanga pe fata. Un fel de "before/after", deci pretext pentru o intreaga poveste...Pacat ca n-am gasit imagine (I bet they don't have a corporate site ;).
Iar in camera copilului, carpeta cu caprioare care beau apa limpede din Bucegi, probabil cu virtuti educativ-ecologice, naiba stie. Probabil ca nenea Gicu se avea bine cu aia de pe TIR, asta istoria nu ne spune. :))
Ei bine, cand piscoturile din farfurie si socata din pahar se terminau ("iar ai mancat prostii la aia", zicea Mamaie) si ma intorceam acasa ca sa ma fac ca dorm intre trei si cinci dupa-amiaza, tineam ochii stransi si-mi inchipuiam ca ma rapeste si pe mine cineva asa. Era de-a dreptul epic, zau, numai ca dupa momentul cu hangerul pe carotida si cu calul roib, pauza ;)) In fine.
De unde numele blogului ;)) Rapirea e inca de actualitate.

Leapsa


3 locuri care-mi plac in Bucuresti:
- zona Spatarului/Armeneasca/Batistei
- Parcul Bonaparte (strazile cu capitale)
- Lipscanii, pe orice vreme

3 locuri pe care le detest in Bucuresti:
- Becaliland
- Colentina/Masina de Paine
- Centrul Civic

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii:
- La Metoc ("ceai, dulceturi si dichis", pe Armeneasca)
- Fifties, ca e comod, pe Roma
- The English Bar, Hilton

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti:
- manelele urlate printre blocuri PFA la doua noaptea
- "ceee doriiiiiti?!?" cu o fata injunghiata la buticul din colt, in timp ce pe Acasa Zavoranu & co. isi fac de cap in Lacrimi de iubire
- semnele internationale de prietenie ale soferilor de la absolut toate stopurile

Cel mai de fitze cartier: Sos. Nordului/Baneasa "wasp"

Cel mai urat cartier: Tei, ex aequo cu Ferentarii si Vanghelieland

Ma mai gandesc cui dau mai departe...io sunt mic, nu stiu nimic :))

05 octombrie 2006

Furaciune

M-am saturat sa tot imi zica lumea ca sunt o elitista imputita care are blog in frantuzeste ( http://barbour.livejournal.com/) de parca m-ar chema Iulia Hasdeu. Nu stiu de ce, demoazela asta mi-a fost toata viata extrem de antipatica, genul de copil batran cu note bune si evident cu destin exemplar si tragic si peren, ce sa mai icoana nationala... (oof!).
Nu e cazul meu. Pe scurt, ma omor dupa SF-uri si Conversii sunt tinuta obligatorie de mers la birou (maica-mea imi zice ca imi fierb picioarele in ei, dar nu-mi pasa...), am un job la care mi se intampla (cam des) sa o ard artistic si (blasfemie!) sa visez cai verzi pe pereti sau (oroare) sa ma joc chestii de genul Zuma sau Medieval Total War. Va zic eu, oh you bold and beautiful people from the Advertorial Planet, sa fii bugetar in tara asta te tampeste accelerat si fara profesor.
Cand cu ochii incetosati de broaste aztece idioate, stau la stop la Aviatorilor si boul din spate imi face semn cu farurile de xenon (faza lunga, ceata, coafura rezista) sa ma misc mai repede in coloana, ei bine, dragilor, dragelor, ma apuca asa un chef de lasat balta cariera promitatoare de frauda care chiuleste de la sedinte si sa ma duc in pana mea sa mulg capre undeva pe o insula cu soare si mediterana si viata din aia in care ziua nu e un soi de porridge robotizat.
In loc de toate astea, mi-am tras blog in limba materna, ca sa nu mai spuna http://pensees-lutze.blogspot.com/ ca scriu pentru export, ca sa ma faca leapsa si pe mine cineva cu locurile din Bucuresti si mai inainte de toate, ca sa am un pretext sa nu imi scriu chiar acuma al nspelea raport de deplasare, tara: Belgia.
Habar nu am cum sa pun poze, cum sa imi transform pagina in taxi de Bombay cu un suvoi de eyecandies-uri din alea destepte care sa imi spuna, de exemplu, ca Gigel din Honolulu s-a dat pe net pe blogul meu la 11:45 trecute fix si ca foloseste Firefox. Dar stiu deja ca pe bloaga mea o cheama Rapirea din Serai (si nu de la Mozart, clar?) si cui nu-i place, sa ma caute pe-afara.
Cat despre de ce si pentru ce, astept provincia :))