O leapşă cam horror
Cred că m-au tras de mânecă Jane, meşterul Textier şi Gramo people. Dacă am uitat pe cineva, mea culpa şi faites-vous connaître.Aşadar, instrucţiunile: cică trebuie neaparat scrise.
“Regulile de aur şi nisip: 1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine. 2. Deschide-o la pagina 123. 3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază. 4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. 5. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”. 6. Dă leapşa mai departe la alte 6 prietene.”
Fără surprize, Pappasoglu: Istoria fondărei oraşului Bucureşti, aşadar şi de mare mirare:
"Gogoriţa era închipuită ca o babă rea, care strângea copiii de gât şi apoi îi înghiţea; această vorbă o aveau românii încă din vremea idolatriei, ea amintea pe zeul Cron, care mânca copii. Muma Pădurii era una din cele trei ursitori, care torcea la furcă şi trecea firul în mâna celei de-a doua, care îl dedea la cea de-a treia de-l strângea. Joimăriţa era o zână care dădea fetelor o impulsie la lucrul torsului în Joia Mare, seara, spre a nu le apuca Paştele cu caierele netoarse. Eu însă am auzit şi altfel, că se stârnise vorba cu Joimăriţa, ca să stea copiii acasă, în paza servitorilor, să nu se ia după părinţii lor la denia celor 12 evanghelii, în Joia Mare, căci adesea s-a întâmplat de au adormit copiii prin biserică."
Şase gagici. Grea treabă: Sandra, Departea, Scrintina,
2 taclale:
mdap :)
pappasoglu rules. mergeam pe str. papazoglu dimineata, spre gradinita (zona dudesi-vitan, cvasi-total demolata). ma ducea mama de pe str. foisorului (care nu se numea asa de la o biserica fortificata) pina pe str. logofat tautu. treceam pe papazoglu care era mai putin intortocheata decit celelealte str. intre timp, in mintea mea, papazoglu a devenuit si el un monstrulet din ala de citezi mata'.
Trimiteţi un comentariu