Leapşa cu sinapse
Mânată de dilema Obliei de-aici, m-am gândit să-ntreb şi muşteriii cam aşa:Cum arată România voastră de dinăuntru?
Sau mai clar: la ce vă bubuie mintea mai întâi şi mai întâi, atunci când vă gândiţi - vă gândiţi?- la subiectul ăsta?
Sunt tare curioasă să aflu mai multe de la numiţii şi numitele: Oblia, Drina, Meşterul Textier, mnealui Scolasticul, Pinocchio, Gavagai şi Hiacinta.
Şi pe trecători, neapărat: două vorbe, nu mai mult.
Că despre a mea tot am povestit. Chestie de echilibru: aveţi cuvântul, stimabililor.
Later edit: Începe bine. România Obliei e o spanie. Heh.
Şi pe trecători, neapărat: două vorbe, nu mai mult.
Că despre a mea tot am povestit. Chestie de echilibru: aveţi cuvântul, stimabililor.
Later edit: Începe bine. România Obliei e o spanie. Heh.
5 taclale:
efectuat. :)
oblia, vajnica pionera [sic!]
un bob zăbavă...
în orice caz, amintirile sînt de prin ciclul primar: primele pagini de abecedar, şabloanele de ebonită (plastic dur) de forma româniei, cu găurele în dreptul oraşelor.
pînă să merg la şcoală, n-am avut conştiinţă naţională.
am crescut în mahalaua dudeştilor nonşalant şi neîngrădit, ca un puiet de oţetar.
două cuvinte: mai aproape.
Ohoh, nici nu se putea mai mare potrivire! Azi a fost una din zilele în care Romînia dinăuntru a fost în acelaşi timp şi în afară.
Voilà, c'est fait.
Trimiteţi un comentariu