16 octombrie 2008

Time Out

Azi de dimineaţă constat lucruri. Un bilet - nu, încă o dată: nu este despre alş, pentru că istoria dandy a Seraiului nu începe cu alş, ci cu alte şi adevărate zeităţi tutelare - despre Brummel & compadres are cele mai multe comentarii de până acum.

Cel puţin un sfert dintre ele sunt chestii de care ne puteam lipsi.

Mă văd nevoită să reamintesc o regulă de funcţionare a şandramalei:
This is no democracy. Spitting without a cause will be severely punished.

Şi o ultimă explicaţie, în special a faptului că domnului Tapir nu i se vor mai publica panseurile aici, niciodată.

***

Seraiul nu este arenă de catch. Indiferent de ce lucruri aveţi să vă reproşaţi unii altora, am menţinut regula asta timp de aproape doi ani de zile. Şi da, public lucruri polemice şi incomode deseori. Dar în general, mă străduiesc să nu alimentez chestii din astea: şi pentru asta există janela şi cutia poştală.

Tot aşa, am perseverat doi ani de zile în a construi ceva. Este un orgoliu şi o mare onoare să mă ştiu citită de câţiva oameni care chiar sunt importanţi pentru mine: nu monden, personal. Oameni cu care am stat de vorbă ore în şir, care mi-au încredinţat poveştile, amintirile, părerile , silele, planurile şi bucuriile lor.

Şi unii - de fapt unul - dintre ei m-au ajutat şi m-au fericit mai mult decât şi-ar putea vreodată închipui cineva.

Because I am so utterly cheap, isn't it?

Eu ce să le dau în schimb: scriu şi eu ca proasta, ce să fac. Că aici, pe foaie, nu poţi multe.

Înţelegeţi asta?

Bineînţeles că nu.

***

Scriu în salturi, dar atunci când fac asta detest să fiu întreruptă. Şi, cu excepţia cazurilor în care se anunţă asta din vreme, în general scriu pe loc, cum îmi vine. NU îi mulţumesc Tapirului pentru că mi-a bulibăşit ultimele două zile cu opiniile sale şi întrebările sale : nu calific, trecem peste.

Tapirul avea la dispoziţie două inputuri - scriu aşa, poate pricepe - pentru nedumeririle lui. Nu le-a folosit, preferând spectacolul stradal, în ciuda avertismentelor gazdei: polemica - nu calific, încă o dată- alş/blogosferă nu se mută aici!

Îl rog pe Tapir să-şi facă bocceaua, adică nu: îl dau afară.

Bon débarras!

Cititorul dintâi aşteaptă şi sunt inadmisibil de en retard.

Later edit: Şi să nu se obosească în căutările obişnuite cu şi despre persoana mea. Totul este la vedere, cui ştie citi: nu, nu sunt filolog - ce-aş fi vrut! Şi în afara unor genealogii - care nu înseamnă mare lucru în sine - sunt fata cu Fiat roşu de la stop.

5 taclale:

mme de reac spunea...

Comment la partea a doua -
BINEINTELES CA DA !!!!!!!!!!

Zaza spunea...

Of, era retoric!

mme spunea...

Zazico, fata, bineinteles ca era retoric. Mon Dieu, te-au zapacit maladroatzii astia de cap, voiam sa-ti sustin morala doar printr-o adiere, o briza, o efleurare minimala. Da tu, regina codificarii, nu intelegi o simpla manevra de solidaritate. (Si ma si tratezi cu blindetea datorata debililor). Da-o naibii, get your act together.

A spunea...

"NU îi mulţumesc Tapirului pentru că mi-a bulibăşit ultimele două zile cu opiniile sale şi întrebările sale : nu calific, trecem peste."

Tot răul care ni se face, fără excepţie, este de factura calului troian - cineva de dinlăuntru îi permite accesul

Ps. rapireadinserai.blogspot.com e din nou accesibil Ura!

Lulu spunea...

A, da-mi voie sa nu fiu de acord cu dumneata. Putem suferi tot felul de rautati desi ne-am luat precautii(fara sa alunecam in patologic, desigur). Asta asa, ca printip si fara nicio legatura cu polemica de pe blogul Madelinei. Si mai cred ca raul e ceva intr-adevar foarte foarte rau. Restul sunt doar neplacute.