Orasul de santal, 6: Iarmaroc de dimineata si iarmaroc de seara
De dimineata, piata de dimineata : cum altfel?
Intr-un an de zile s-au schimbat multe. Si aproape nimic, daca ma intrebati pe mine.
Anuntat cu surle si trambite insistente in presa de atunci, mallul pare ispravit complet - nu te baza prea mult pe ce povestesc dpdv administrativ, beizadea, ca eu ma tampesc cum vad tejghele. Cu tot cu lifturi si balamuc comersant de mare angajament. O magma henaurme - nu ca la Alma Ata, totusi - de telefoane celulare si vartejul usor ametitor - tampita, ce spuneam adineauri, nu? - al valtrapurilor diverse, de matasa sau bumbac si de toate culorile posibile.
Fara sa fiu deloc un penny pincher - cine stie, cunoaste - mi se pare totusi un lucru de bun simt ca toate cumparaturile voluptuoase sa se comita - evident - cu panas inteligent. In materie de asa ceva, inteligenta si panasul muieresc nu par sa aiba casa buna, caci disteptaciunea pare dinainte strunita de genetica. Si de impulsul perfect putassier, absolut irepresibil: emptrix nata svm. Sau, mai aproape de noi, alarmistul si nevinovatul vaier: il me les faut.
Ce anume? Pft, mvai, dar pantofii. Dar statueta. Dar lenjurile. Dar tunica. Dar cestile Ming.
Aberant? Pft, la naiba: fe-mi-nin, vous dis-je.
Prin urmare, prima oprire a diminetii a fost la sucursala cooperativei Lao Cotton. Am - pesemne ca stii - o duiosie absolut speciala pentru cooperative, inca de pe vremea in care ma uitam cu vinovatie la bomboanele pietrificate din borcanul altor tejghele. In plus, fac niste lucruri absolut valabile, care se vand peste tot in oras - si la javrele de la Satri! - la suprapret lipsit de farmec: a quoi bon, je vous le demande?
Lao Pamuk e cooperativa FDUSului de Vientiane, ceea ce e un parametru indiferent. Gasesti destule lucruri amuzante: trebuie doar cautat pe indelete, ceea ce e intotdeauna - muiere, da - o placere. Halate de baie - din pacate, astazi la nepractice marimi asiatice: e poate util sa amintesc ca un XL local echivaleaza marinii medii de acasa; iar azi, aveau numai S. Papuci de baie, eftinissimi, din splendid bumbac si fara nicio remuscare. Foarte incapatoare sarsanale - sase coco; am mai luat una, de o splendida nuanta prune - care isi fac minunat treaba: prima sarsana, vargata albastru cu alb, a carat jumatate de Indochina si facut Route de la Joie, fara niciun incident; si sunt specialista in fermoare borsite, asa sa stii.
Si, de data asta, haine: epopeea sinh cerea o bluza pe masura. Nu camesoaiele khmere ale anului trecut, care strica ideea de talie: ci un ceva local, asemanator spencerului englezesc. In versiunea cuminte a cooperativei, costa cam 20 de coco, negru; perfect. Si in fine, o ceva mai oneroasa si splendida tunica rosie si chinezeasca - zeci de nasturi si col mandarin. N-am rezistat, nu rezist niciodata.
Bon. Gata cu organizarea si cooperativa. E timpul sa trecem naibii in piata, unde ne asteapta lucruri serioase.
In fond, nu trebuie decat trecut strada. Imediat pe stanga, femeile lao loum isi striga marfa in mare liniste: metraje de fuste, matasa si pamuk, pentru toate gusturile. Inhat rapid - poate prea rapid, cine stie - unul perfect negru, cu o bordura pe care am sa o schimb peste doar cateva minute. La camasi tesute in casa - doi euro - nu prea am noroc, poate maine.
In piata adevarata, anuntata de sopronul de tabla sub care motaie macelarii si cusatoresele, marchidanii si negustorii de maturi, o gasesc imediat pe croitoreasa de acum un an. Si mai cumpar un metraj, de data asta verde bizantin, plus doua borduri adevarate, splendide.
Maine la pranz e gata. Pe masura, normal.
Este singura taraba din piata care vinde asa ceva - curios lucru, am impresia ca anul trecut erau mai multe - si se gaseste fix vizavi de tejghelele insangerate ale macelarilor. De la ele - sunt doua cucoane - am avut mare bataie de cap. O etola imensa e opt coco: la pretul asta, in centru, o sa gasiti chestii industriale, de doua ori mai mici si de doua ori mai nasoale.
Ultima oprire de azi e chiar la iesire, la taraba marchidanului de chestii din pai de orez. Pentru biroul caselor din spate, pe langa alte multe - am innebunit? sa imi iau cos de hartii? - un pot a crayons de culoare si miros fumurii. Nicio marfa spalata nu are sa miroasa niciodata asa: a sudoare si scuipati si tamaie. Ferme les yeux, c'est du tres serieux.
Dupa amiaza, revers bulevardier.
Nu inteles deloc dementa pipelor de opiu: pe vremea in care o cumparasem la Prabang pe a domniei tale, se gaseau mai cu fereala. Acuma sunt peste tot, de toate marimile si saftelele: de la infect la sublim. Cu apa, fara apa, cu ace si fara, cu de de toate, din kaolin, din bronz - preturi la misto, deseori - sau din os, din alabastru si din lemn. Pfui!
Pentru ca nu cred sa se vanda pana te vei intoarce, afla ca la Indochine 2 - langa Wat Mixay, stiu ca stii mai bine decat mine - se egzista un lucru rar si care pe mine ma depaseste: cer nerusinat, dar eu cred ca merita. Nu am incercat sa ma tocmesc, oricum in Laos asta e o chestie nerelevanta. Asadar: cum intri pe stanga si in vitrina tejghelei, ai sa vezi un set complet, vechi dar perfect functional, pentru opiomani. Spirtiera, ac, flacoane, pipa, futac: tot. Une merveille.
De altfel la ei par sa se egziste cele mai interesante lucruri: je me tate, je me tate encore, pentru un lampas chinezesc sau doua splendide tanagrete din lut ars - dracul mai doarme la noapte, o sa vezi. Statuete cu Gautama nu iau: multe sunt furaciuni, unele chiar de la Pak Ou; si se razbuna.
Deocamdata insa, nu am rezistat: ti-am luat un manuscris pali.
Si apropo: stiai cumva ca tovarasa casiera de la Phimphone 2 - tura de dimineata- e pe cat se poate de petropolitana? Stiu ca rimeaza cu la gaufre; dar vorbesc serios, beizadea.




